Cât de răi pot fi oamenii răi? Și de ce ajung doar aceștia să ia decizii în numele unei colectivități? Trasând destine și spulberând speranțe?
Un răspuns adecvat ar fi cel că oamenii răi sunt cât se poate de normali. Conceptul de „banalitate a răului” s-a născut din observațiile lui Hanne Arendt la procesul lui Adolph Eichmann, judecat pentru crime împotriva umanității. În cartea de analiză a procesului acestui ofițer nazist, Arendt formulează ideea că astfel de indivizi nu trebui să fie văzuți ca niște excepții, ca niște monștri sau sadici perverși. Atunci când realizăm acest lucru, devenim mai conștienți că astfel de oameni sunt un pericol răspândit, ascuns în orice societate.
Despre motivele și conștiința acestui criminal în masă, Arendt notează: „își amintea perfect că ar fi avut remușcări dacă nu ar fi făcut ceea ce i se ordonase să facă – să trimită la moarte milioane de oameni, cu mare zel și cea mai meticuloasă grijă.” (Eichmann la Ierusalim)
Devine astfel evident faptul că răul născut din gândirea normală și comis de oamenii obișnuiți este norma, nu excepția, fiind rezultatul unor procese psihologice obișnuite. Această situație ne confruntă cu o realitate irezistibilă, faptul că cei care au comis crimele în masă erau teribil și terifiant de normali.
Expresia „banalitatea răului” rezonează și acum, deoarece predispoziția spre agresivitate continuă să fie o trăsătură obișnuită a peisajului nostru global. Preferăm să ne distanțăm de acest adevăr fundamental, văzând în nebunia unora, fie politicieni, fie simpli membri ai societății, trăsături din arsenalul lor personal. Analiza lui Arendt a fost prima care a negat această orientare, observând fluiditatea cu care forțele sociale îi pot îndemna pe oamenii normali să înfăptuiască acte abominabile.
Printre vectorii care determină un asemenea comportament pot fi amintite presiunile de grup, identitatea de grup, difuziunea responsabilității pentru acțiune, lipsa de conștiință cu privire la consecințele create. Pentru acest gen de oameni răul este o pură banalitate!
În societățile cu un grad mare de colectivitate gregaristă, cum este cea românească, pe un fond de mediocritate culturală evidentă și a unei tradiții autoritare ce a nivelat responsabilitatea individuală, riscul ca cei lipsiți de conștiințe să decidă pentru viitorul nostru este o simplă banalitate. Fiind convinși că ceea ce fac este în numele unui principiu înalt! Pentru ei supunerea este o virtute, iar lingușeala un stil de viață. Și apoi ne vorbesc convinși că ceea ce au spus ar fi ideile lor! În condițiile în care ei nu au idei, ci doar cuvinte!
O asemenea „inginerie” este banală. Iar România poate constitui un studiu de caz. Este suficient ca să existe doar liderul puternic! Executanții oricum sunt în așteptare…
Autor: prof. Lehaci Florentin
Sursa: proatitudine.ro
Luati orice roman(capabil) si puneti-l intr-un post de conducere si apoi comparati rezultatele si metodele cu ale celor dinaintea lui. Vor fi identice ! De ce ? Pentru ca si cei dinainte si cei ce urmeaza au aceiasi “gena” a hotiei,nesimtirii,dezinteresului fata de binele public, grija fata de sine si apropiatii sai. Toti suntem facuti pe acelasi calapod. Cand nu ne comvine ceva dam imediat vina pe ceilalti considerandu-ne pe noi ca absolviti de orice responsabilitati. De aceea , daca vrem sa schimbam ceva in Romania trebuie ca macar o parte importanta dintre noi sa ne schimbam, in bine ! Succesuri !
AM SPUS SI CU ALTE OCAZII:CORUPTIA,HOTIA A EXISTAT DIN MOSI STRAMOSI EXISTA SI VA EXISTA.DE CE SA NU TRAIESC EU MAI BINE CA TINE;DACA POT.CE IMPORTANTA ARE DE CEEA CE SPUN SI CEEA CE FAC.IMPORTANT ESTE CA MA REALIZEZ.NUMAI IN PARADISUL ETERN VOM FI TOTI EGALI SI RASPLATITI DUPA BINELE FACUT.DOAMNEAJUTA.
Situatia reala prin care trece aceasta tara ne impinge in mod clar la responsabilitate. Chiar daca suntem o minoritate cei care mai intelegem sensul corect al vietii este de datoria noastra sa il promovam. Si sa credem in efectul bulgarelui de zapada. Odata ce i-ai dat drumul exista sansa sa ia amploare… Si sa se mai alture si altii!