Autorităţile sunt mereu în căutarea unor noi modalităţi de a-şi afirma puterea. În această tendinţă se înscriu şi cele douăprevederi conexe, dar profund viciate, din legislaţia SUA, ale căror efecte sunt profund dăunătoare pentru ceea ce înseamnă industria internetului: Stop Online Piracy Act (SOPA – Legea pentru Oprirea Pirateriei Online) şi proiectul aflat în Senatul american, PIPA (Protect IP Act – Legea Protecţiei IP).
Ambele, la nivel declarativ, sunt concepute pentru rezolvarea unei probleme reale: creşterea spectaculoasă a descărcărilor de materiale, cu încălcarea legislaţiei privind drepturile de autor, de către site-urilor localizate în străinătate, şi în mod special în China.
În prezent, astfel de activităţi, desfăşurate de companiile cu sediul în Statele Unite, sunt reglementate de o lege din 1998. De la intrarea acesteia în vigoare până acum, siteuri precum Google au primit milioane de cereri de a elimina materialele sau link-urile care încalcă legea. Intenţia declarată a susţinătorilor SOPA şi PIPA este să facă acelaşi lucru în ceea ce priveşte site-urile localizate în afara Statelor Unite. Doar că atât versiunile originale ale celor două documente, cât şi versiunile (vag!) actualizate, constituie, de fapt, piedici în calea dezvoltării internetului.
După cum sunt ele acum concepute, guvernul ar putea decide să închidă site-uri întregi pentru încălcări minore ale drepturilor de proprietate intelectuală – cum ar fi spre exemplu înregistrarea serbării zilei de naştere a unui copil, în timpul căreia se cântă „Happy Birthday to You”. Şi asta pentru că respectivul cântec este protejat de legea Atenţie la reglementarea internetului drepturilor de autor. Evident că politicienii încearcă să liniştească populaţia susţinând că actele normative în cauză nu vizează astfel de încălcări mici şi involuntare. Serios? Nu prea putem să ne liniştim dacă ne uităm în urmă, la industria muzicală, care ani de zile a luptat împotriva descărcării şi utilizării neautorizate de muzică: sute de mii de procese au rezultat în urma demersurilor făcute de companiile din domeniu, iar cei mai mulţi dintre acuzaţi au fost adolescenţii iubitori de muzică.
Formularea vagă a actelor normative aflate în dezbatere în Congresul SUA ar putea avea ca rezultat închiderea a numeroase site-uri vulnerabile la acţiuni în justiţie frivole şi nefundamentate, cărora nu le-ar putea face faţă din punct de vedere financiar.
Dar mai mult decât atât, cele două acte normative vor afecta într-un mod pervers securitatea în mediul virtual. Forma iniţială a legilor respective permite autorităţilor să blocheze accesul la site-urile cu conţinut ilegal. Astfel că, atunci când vei încerca accesarea unei adrese presupuse a avea conţinut ilegal, cererea ta va fi redirecţionată către un alt site. Adică autorităţile vor face exact ceea ce fac în prezent hackerii, care redirecţionează utilizatorii de internet către site-uri pirat. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care experţii din industrie s-au declarat consternaţi. Chiar şi cei mai fervenţi susţinători ai respectivelor legi sunt de acord că aceste prevederi trebuie revizuite.
În forma actuală, SOPA şi PIPA sunt de fapt piedici pentru procesul de schimbare a modului în care se fac afaceri în ceea ce înseamnă industrie de entertainment. Altfel spus, sunt frâne ale progresului. Un exemplu de jucător care a militat până acum în acest sens este Hollywood-ul, care a combătut orice avans tehnologic din domeniu încă de la apariţia televiziunii. (Şi, la o primă vedere, chiar părea a avea dreptate, deoarece pe termen mediu apariţia televiziunii a dus la închiderea a mii de săli de teatru şi cinematografe. Asta pentru că, odată cu apariţia acesteia, americanii au încetat să mai meargă la spectacole, aşa cum obişnuiau, de patru sau chiar cinci ori pe săptămână. După doar câţiva ani însă, Hollywood-ul a realizat că se poate îmbogăţi din vânzarea de conţinut prin alte tipuri de canale de distribuţie.
De reţinut faptul că fostul senator Chris Dodd, cel care a avut un rol principal în procesul de înfiinţare a falimentarelor instituţii bancare Fannie Mae şi Freddie Mac, conduce acum campania de lobby a Motion Picture Association of America (organizaţie care reprezintă interesele producătorilor de filme din Statele Unite), unul dintre cei mai fervenţi susţinători ai SOPA şi PIPA.
Dodd îi critică acid pe parlamentarii de la Washington pentru întârzierea adoptării celor două acte normative, şi vorbeşte de repercusiuni în plin an electoral. În locul unor astfel de abordări agresive însă, Dodd ar trebui să înţeleagă că trecerea unor astfel de legi, cu efecte majore asupra industriei internetului, ar trebui să se facă doar după discuţii aprofundate şi după un dialog serios cu toate părţile implicate: companii, fie mari, fie mici, din domeniu, fonduri – furnizori de capitaluri şi, nu în ultimul rând, cu utilizatorii de internet.
Un posibil compromis pe această temă ar putea fi OPEN Act – Online Protection & Enforcement of Digital Trade Act (Legea privind Protecţia Online şi Reglementarea Comerţului Digital) care ar trece în sarcina International Trade Comision (o agenţie a guvernului care are şi atribuţii de instanţă de arbitraj) judecarea unor cauze legate de încălcarea drepturilor de copyright.
Iar atunci când Comisia ar găsi un site străin vinovat de încălcarea legislaţiei privind drepturile de autor, ar putea interveni prin obligarea furnizorilor de servicii de plăţi online şi a companiilor de publicitate online să înceteze orice afaceri (şi, astfel, fluxurile financiare) cu site-ul în cauză.
Şi să nu uităm că tocmai libertatea tehnologiei aduce cele mai bune soluţii. Steve Jobs, spre exemplu, a salvat industria muzicală de la faliment punând la dispoziţia utilizatorilor de internet tehnologia care permite achiziţia online a melodiilor preferate (înlesnind astfel accesul acestora, în mod legal, la ceea ce producătorii şi vânzătorii de muzică aveau de vânzare).
Până la urmă, cei mai mulţi dintre internauţi nu sunt hoţi. Trebuie doar ca tehnologia să facă operaţiunea de plată cât mai uşor de realizat de către utilizator. Iar ultimele noutăţi în materie pot ajuta: spre exemplu, jocurile rulate online, direct pe serverele producătorului sau ale vânzătorului, fac din piratarea lor o activitate extrem de dificilă (cel puţin până acum).
Asta este poate cea mai bună dovadă că mediul privat este mult mai capabil să găsească şi să instituie reguli şi măsuri de protecţie. Şi, cine ştie, poate că, în viitor, tehnologia va permite ca tu, utilizatorul final, să fii obligat doar la plata unei părţi proporţionale cu vina pe care o ai, din amenda acordată pentru folosirea unor materiale protejate de drepturile de autor.
Autor: Steve Forbes
sursa: forbes.ro
Adauga comentariu