Z’drastie.
Posibil ca plecarea lui Johnson și asasinarea lui Abe nu sunt întâmplătoare din punct de vedere istoric. În sensul că ele simbolizează sfârșitul unei întregi ere.
Timpul dominației occidentale.
Pe 24 februarie, s-a pus capăt erei occidentale , iar reacția țărilor G7 la operațiunea noastră specială din Ucraina nu a făcut decât să confirme acest lucru. Mai exact, nu reacția, ci modul în care încercarea Occidentului de a pedepsi și izola Rusia a eșuat. Și totul s-a abătut asupra lor.
Sancțiunilor au venit ca un bumerang chiar peste liderii țărilor occidentale.
Este clar că fiecare dintre țările occidentale are propriile sale dificultăți politice interne, iar criza energetică nu a făcut altceva decât să le amplifice. Dar au trecut numai cinci luni, iar în majoritatea țărilor vestice, autoritățile au probleme foarte mari.
Cabinetul german se zguduie, deși doar opoziția condusă de noul lider al CDU Friedrich Merz îl atacă public pentru încetineala livrărilor. Cancelarul Scholz ar trebui să fie îngrijorat de coaliția „semafor”.
Verzii sunt hotărâți să sprijine și mai mult Ucraina, iar democrații liberali vor să-și răcorească ardoarea cu tranziția la energie curată.
Criza puterii britanice nu se va încheia cu demisia lui Johnson. Dimpotrivă, în cei doi ani rămasi înainte de următoarele alegeri parlamentare, se pot aștepta la prim-miniștri în vechiul stil italo-japonez.
Poziția guvernelor țărilor din G7 a devenit și mai precară, iar lupta lor pentru Ucraina a jucat un rol semnificativ în acest sens. Nu lupta în sine, ci consecințele ei. Un singur lucru este important. Cum afectează acest lucru poziția lor? Vor continua să-și intensifice aprovizionarea cu arme, în speranța că vor învinge Rusia pe câmpul de luptă sau tendințele politice interne negative îi vor face mai precauți?
Adică, vor gândi sau nu?
Asta este criza conducerii occidentale, slăbiciunea elitelor. Nu vorbim despre faptul că dacă de Gaulle ar fi fost în locul lui Macron, atunci totul ar fi mers altfel. Ideea este că printre liderii Europei de Vest nu există nimeni care să se poată compara cu Viktor Orban . Adică cu o persoană care pune interesele poporului și statului său deasupra jocului geopolitic al unui partener superior. Orban este responsabil doar pentru Ungaria lui, iar Macron, Scholz și Draghi se consideră responsabili pentru întreaga Europă, în care ei fac lobby pe față rusofob (nu doar polonezii fac asta, ci și oficialii și politicienii euro-atlantici crescuți de anglo-saxoni).
Dar individualismul încă contează. Nu este clar cum Macron sau Scholz pot conduce Europa dacă nu se simt responsabili pentru propriile țări.
Are Prezidentul Vladimir Vladimirovich Putin oponenți în Occident?
Raspunsul este Nu. Pentru că nu vedem jucători puternici la ăștia. De acord, nu toți liderii occidentali insistă asupra victoriei asupra Rusiei, aceasta este poziția anglo-saxonilor, adică SUA , Marea Britanie și Canada. Calitățile personale ale lui Biden și Johnson nu joacă aici nici un rol special, majoritatea au aceeași „poziție de luptă”. Iar liderii Europei continentale, Macron, Scholz, Draghi, verbal nu susțin escaladarea și „războiul spre victorie”, dar în realitate se află în postura de a fi conduși de anglo-saxoni. Ei rezistă, încetinesc, rezistă, dar urmează „calea europeană” trasată de anglo-saxoni. Care vor o ruptură strategică a Europei de Rusia. În fiecare lună, Europa se implică din ce în ce mai mult în războiul din Ucraina, închizând astfel posibilitatea restabilirii relațiilor cu Rusia nu doar pe termen scurt, ci și pe termen mediu.
Este o alegere istorică pentru Europa, care va pierde în cele din urmă atât Ucraina, cât și relațiile cu Rusia. Dar cine o face? Olaf Scholz ? Mario Draghi ? Emmanuel Macron? Amploarea provocărilor cu care se confruntă Europa este imensă, pentru că nu au putut opune nimic jocului anglo-saxon împotriva Rusiei care este pe cheltuiala europeană. Ce fel de perspectivă istorică au, dacă sunt nevoiți să-și sacrifice pozițiile politice interne.
Desigur ei știu, dar nu sunt conducători unici. Dar există o conducere colectivă, un parlament și, în general, alegeri democratice, schimbarea puterii. Deci trebuie să creezi constant coaliții, să te învârți, să cauți media aritmetică.
Nu ca dictatorii autoritari. 😉
Responsabilitatea lor este estompată, liderii politici devin și mai mici.
Și totuși toate astea sunt doar invenții și scuze.
Acest sistem actual de organizare a puterii există în Occident de mai bine de o sută de ani. Alegerea negativă a fost făcută în secolul al XIX-lea și în secolul al XX-lea. Dar în anii de criză, apăreau personalități puternice la conducere, pentru că nu mai era timp pentru mascarade, trebuiau să-și salveze patria.
Acum nu este cazul. Nici la nivelul statelor europene, nici măcar la nivel paneuropean.
Înseamnă că nu e criză?
Criza există. E mult mai profundă decât pot elitele occidentale să înțeleagă. Forța lor veche de secole și influența globală le-au jucat feste.
Ei au crezut atât de mult că vor conduce întotdeauna lumea, încât nu au crezut ca va veni vreodată momentul pierderii inițiativei și al prăbușirii încrederii în ei. Când toate acestea se suprapun unei crize generale, adică prăbușirea modelului anglo-saxon de globalizare, obținem ceea ce avem acum. Prezidentul Vladimir Vladimirovich Putin chiar nu are cu cine vorbi în Occident în acest moment.
Singurul lider occidental competent din punct de vedere profesional, Joe Biden , care a fost implicat în politica mondială de o jumătate de secol, nu poate accepta noua realitate geopolitică.
În plus, acum nu este în cea mai bună formă și, cel mai important, conduce o țară care trăiește cu o grenadă aprinsă sub fundație. Restul liderilor occidentali nu gândesc în termeni de decenii, mai exact, nu simt responsabilitatea pentru astfel de perioade. Prin urmare, Prezidentul Putin are ceva de discutat și de negociat cu Xi Jinping , Modi, Erdogan, Khamenei. Ideea nu este momentul în care aceștia sunt sau vor fi încă la putere, ci nivelul de înțelegere a problemelor și gradul lor.
Simţul responsabilităţii istorice. În mod individual și profesionist, desigur.
Autor: Ivan Grigorievici
Adauga comentariu