Departe de hămăiala politică, într-un sat transilvan, am încercat o altă privire asupra țării prin care ne alergăm oasele și ne încețoșăm mintea. Începe să se vadă ”țara asta”, cum zic cei care nu-și dau seama de amploarea nepăsării lor. Semnele de dispreț din această exprimare banală încep să se vadă peste tot. Multe sate goale, cu case lăcătuite, multe mașini vechi, joarse din țările de Vest, aduse din dorința de a face o „țară ca afară”, rable părăsite pe lîngă porți, buruieni uscate crescute din șanțurile colmatate și cîini vagabonzi de toate mărimile.
Și încă un lucru trist. Nici urmă de copii la joacă. Mă rog, or fi fiind la studii de engleză și la lecții de internet, ca și babele din bancurile cu Bulă! Aș zice că unii, din cauza frigului, se înghesuiau la Mincinoșii TV ca să vadă vedetele de mîna a treia și a patra cum cîntă imnul pușcăriașilor, celebrul ”La Chilia-n port” cu Ciutacu pe post de prim-solist. Dar cel mai trist lucru într-un oraș ardelenesc de tradiție este strada mare.
Nenumărate magazine de second-hand, cu pantofi scîlciați pe rafturi stradale, cu tricouri și cămăși pe umerașe de sîrmă (le fură, nenicule, pe cele de lemn!?), cu „Orice articol-3 lei”, cu haine la kilogram și cu băbuțe probînd rochii și bluze ca sosite cu ajutoarele trimise popoarelor aflate în stare de necesitate. Tot al treilea magazin este de pantofi, de mezeluri sau „Second Hand- Avem noutăți din Olanda!”. Și, apoi, clasicele magazine Vodafone și Orange și clienții lor la coadă să-și plătească abonamentul sau cartela. Bietul român rămas de trenul tranziției mai are un singur cîrlig cu lumea: telefonul mobil. Și unii dintre ei, fotografiile cu mîncare și cu nepoți de pe Facebook. În rest, străzile sunt un fel de tristețe în mișcare. Multe-multe jachete de fîș bleumarin, gri, negru, verde închis sau albastru, culori posomorîte, la care nu se prea vede uzura, cu oameni care se feresc de roșu și de galben ca Dracul de tămîie! În provincie, mai ales în orașele mici, nu defilează decît bunicii rămași să păzească acareturile. Pe străzile amărîte și în mersul nehotărît al localnicilor se vede cel mai bine cît de resemnată și de duplicitară este „țara asta”.
La București, străluce, iar în provincie „se duce”.
La București, se țin dicursuri năvalnice și pline de eroism, în provincie, lumea plînge fără cuvinte sărăcia din „țara asta”.
Sărbătoarea Crăciunului a fost dominată de accidentul petrecut la Spitalul Floreasca. O femeie bolnavă a luat foc pe masa de operație. Nu era de ajuns cancerul de care suferea, mai avea nevoie și de cancerul comportamental de pe micile ecrane. Ministrul Victor Costache, plecat în concediu de Sărbători, și trompetul său, Emanuel Ungureanu, dispărut după trăboiul de la Cluj-Napoca, s-au grăbit să revină în scenă. Ministrul, cu comunicate bărbătoase, iar Emanuel Ungureanu cu supoziții nemernice. Dintr-o dată, țara nemulțumită de sistemul de sănătate a fost bombardată cu toate promisiunile și închipuirile unor oameni care nu mai fac parte din acesta, dar l-ar folosi din plin.
Colac peste pupăză, ca o pupăză furioasă, doamna ministru de la Muncă și protecție socială s-a grăbit să ne ofere pe post de plăcintă de Revelion o încercare a dumisale de a ne arăta cît de cretin funcționează casele județene de pensii. Mărturisesc că prestația Violetei Alexandru (Bau) la Pro Democrația a lăsat în urmă imaginea unei tinere oneste și sîrguincioase. Apariția sa la Muncă a fost însă o surpriză prin seriozitate, dar și prin nepricepere. Din păcate, tentativa Violetei Alexandru de a se prezenta poporului ca un bau-bau al noului guvern, pornită să facă ordine în domeniul pensiilor prin două trei telefoane la Casele județene, ne-a arătat cît de disperată este foamea de imagine și cît de grosolană este pretenția de profesionalism. Un ministru care se lasă filmat dînd telefoane ca un reporter începător face un lucru mai de nimic decît dacă n-ar merge la serviciu sau ar confunda ministerele între ele. Tentativa Violetiei Alexandru de a demonstra că mecansismele din subordine nu funcționează este egală cu o operațiune candidă de a face de rahat instituția pe care o conduce fără nici un pic de pricepere.
Cam același lucru se petrece și la MAI. Marcel Vela (socotit profesionist ca și Traian Băsescu, pe vremuri, la Transporturi) a fost dat în vileag ca informator, cam în același timp în care el se străduia să arate cît de Iohannis este el la Ministerul de Interne. La o videoconferință cu subordonații, filmată profesionist (fă-te că muncești, domnule ministru!), l-a demis pe un inspector șef pentru comportamentul acestuia de milițian. Din păcate, Marcel Vela n-a înțeles că prin decizia sa de actor important și decis și-a validat aceleași trăsături de milițian și agent de provincie.
Un ministru fuge în concediu să scape de întrebările presei, altul se chinuie să telefoneze pe la centraliste pentru a convinge poporul că a preluat un mecanism de rahat iar altul, la Interne, un fost colaborator al băieților, ține morțiș să ne convingă că trebuie să ne temem de norocul prăvălit peste noi și să ne trezim. Uniunea Europeană e o glumă! În realitate, ne aflăm în plin carnaval al miliției și al noii securități!
Geaba a zis președintele Iohannis în Mesajul său de Anul Nou că 2019 a fost „anul victoriei democrației”! Care democrație și asupra cui!? Nu știu de ce, dar în ultima săptămînă, guvernul și democrația s-au împiedecat în fiecare zi, din ministru în ministru și din promisiune în promisiune. Și de două-trei ori pe oră!
Drept pentru care eu unul mă tem de un an mai mincinos decît celălalt!
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: Cotidianul
O tara scapata total de sub control! Gratie Iudelor si slugoilor care ne conduc de 30 de ani!