Narațiunea oficială despre “pandemie” se năruie. NYT publică rezultatele unor studii care arată că măștile au fost inutile, FB renunță la banderolele care ne povățuiau unde și cât de temeinic trebuia să ne informăm despre “siguranța și eficiența” “vaccinurilor”, Fauci însuși dă înapoi și ne spune că protecția oferită de “vaccinuri” e incompletă și de scurtă durată etc. etc.
Dați-mi voie, în acest context, să rezum nu problemele “științifice”, ci problemele umane care s-au ivit în timpul așa-zisei pandemii. Fiindcă a fost tratată de multe guverne ca o problemă de război – fie el și imaginar – o voi trata și eu în termenii lui Clausewitz:
În timpul molimei, cine a urmărit dezbaterea publică a putut observa formarea a două tabere: 1) tabăra stăpânirii de sine, care înțelegea să trateze problema cu sânge rece și demnitate, fără panică și fără sacrificarea libertății individului. 2) tabăra panicii, a securității fizice colective ridicată la rang de imperativ absolut, care putea fi atins doar prin măști, dezinfectanți, lосkdоwn-uri, vассinuri, QR-cоduri și nаςipаss-uri ratificate de “Știință”.
S-a impus destul de repede oastea panicarzilor și, mai cu seamă, doctrina lor, în virtutea căreia trebuia să salvezi vieți și bunici cu prețul dezonoarei de a călca în picioare drepturile a milioane de semeni. Câți — bunici sau nu — au murit din pricina acestei alegeri nu doar nedemne, ci și mincinoase? Îți vine să parafrazezi celebra formulă a lui Churchill: “Ați avut de ales între dezonoare și moarte în surplus. Ați ales dezonoarea și în final v-ați ales cu amândouă.”
Autor: Andrei Vieru
Adauga comentariu