Analize și opinii

Andreea R. Hosu: ”1-0 pentru sceptici, în secolul fabricării consimțământului”

Coronascepticii

Crezi în periculozitatea sfântului Virus? Nu știu ce să zic… Dar în sfânta pandemie locțiitoare de viață? NU. -dispari atunci din societate, păgânule!

Să fie oare cumva asta noua religie? Închinarea la o realitate absolută  a maselor, față de care toți și toate trebuie să se supună, doar pentru a le arăta oamenilor pe care și așa nu au prea dat doi bani, că le pasă?

  • De-a lungul secolelor, scepticismul a fost întodeauna privit… cu scepticism dar și neliniște de către mulți.

„Scepticismul nu este o poziţie; este un proces”. dr. Michael Shermer  (specialist în istoria științei și fondator al The Skeptics Society.)

Scepticismul (din grec. skeptios, căutător) este într-un sens general, doctrina filosofică potrivit căreia nu se poate obține o cunoaștere sigură despre cum sunt lucrurile în realitate, spre deosebire de dogmatism,  unde adevărurile sunt absolute, infailibile.

Încă din antichitate, marii filosofi (de fapt cel mai probabil singurii adevărați ai lumii) știau faptul că până și experții se contrazic între ei, prin urmare omul de rând nu poate oferi credibilitate vreunuia. Pe de altă parte,  ataraxia, împlinirea spirituală (desăvârșirea) este prezentată de vechii sceptici ca fiind posibilă numai prin îndoială, mai exact prin abținerea de la afirmații de crez, fie negative sau pozitive cu privire la orice altceva. Prin aceasta, scepticismul salva omul de la erorile posibile cauzate de credințe- adesea unele paradoxale, imposibil de dovedit prin argumente sau demonstrabile.

Și ce mai este scepticismul? Este un proces prin care gândirea nu caută concluzii justificate, prin urmare ea este într-un proces continuu de căutare a dovezilor.

”Scepticismul este începutul credinţei.”  – Oscar Wilde-

Acum în presă au început să circule dinamic știri și titluri fantastice precum ”Coronascepticii- o nouă rasă”, sau ”coronascepticii- tot mai mulți în România, oferind fiecare date care mai de care mai pompoase și generalizate despre cât de mulți și proști sunt coronascepticii. Mai bine ar fi zis ”pandemiscepticii”- că în fond despre asta era vorba, dar mai greșesc și ei, ce să faci. Așadar, mă voi referi la coronasceptici ca mai degrabă la  o denumire greșită pentru pandesceptici.

Dar de ce nu este binevenit scepticismul în era ingineriilor sociale și a afirmațiilor absolute din toate canalele de comunicare în masă? Într-o lume socială digitalizată până la străfunduri și înapoi, unde audiența este câmpul de luptă al ideilor, informațiilor, dezinformărilor și a manipulării sau a fabricării consimțământului de mase -mai exact, a fi sceptic înseamnă A NU PUTEA FI TARGETAT, ca parte din vreo audiență.

Așa că omul sceptic are două inconveniente mari:

1. ideile și tehnicile de manipulare pe care s-au cheltuit bani nu funcționează cu el

2. În cazul în care funcționează și scopul e doar cosmetizat, dubios, scepticul cel mai probabil va mai cerceta.

3. neavând credințe și nevoie de validare permanentă a lor- nu va simți nevoia să îi agreseze pe cei din jur cu ideile- adică nu își poate găsi acoliți (așa cum există  propagarea organică a minicunii)

Este util un asemenea om, ca liant social? Poate fi un asemenea om manipulat, indus în eroare, i se pot inocula crezuri și percepții false, sau reprezentări eronate și deformări asupra realității? NU, sau cel puțin nu în măsura în care unui om cu mintea deschisă gata să înghită tot ce vede și aude la TV- i se poate da.

Iată cele 9 trăsături ale unui om sceptic și de ce este el un om valoros pentru societate?

1.nu poate fi manipulat de către un grup sau altul- pentru că nu și-a însușit credințele nimănui (altora)

2.nu i se pot aplica neadevărurile acelui grup

3. nu poate fi presat cu gândirea de turmă, așa încât să îi scadă randamentul individual

4. Lasă posibilitate mai mare adevărului decât credințelor populare de nestăvilit.

5. Știe că simțurile pot să înșele și că experții se contrazic între ei, prin urmare Nu poți obține Adevărul adevărat.

6. Se bazează mai mult pe ceea ce e important pentru sine, în lumea sa, adică obține o formă de minimalism închegat.

7. nu pierde timpul cu detalii asupra cărora nu are dovezi, nu pierde energie prețioasă certându-se cu alții pentru credințele sale. Pentru că poți fi sceptici într-o privință, și cu credințe în alte privințe.

8. Este foarte greu dacă nu imposibil să demonstrezi ceva, fiindcă intri în regressum ad infinitum (regres la infinit)- conceptul din scepticism care spune că este aproape imposibil să demonstrezi ceva fără să nu motivezi cauze și efect.

9. Poți să-ți temperezi emoțiile foarte bine, chiar dacă înclini într-o direcție sau alta, pentru că știi că nu ai suficiente dovezi nici pentru ceva nici pentru altceva care ți se propune.

10. Nimeni nu-ți poate folosi credințele pentru a te manipula la VOT.

11. Poți ajunge la o liniște sufletească mai mare, pentru că te abții de la afirmații pozitive sau negative, atingând un soi de echilibru într-o lume duală în care forțe contrare permanent se ”bat”.

12. nu poți greși.

Într-o lume îmbâcsită de informație și metainformație, alambicată și suprasaturată, murdărită până la refuz de perfidul, manipularea și viclenia lumilor care se doresc mai presus, omul care ȘTIE CĂ NU ȘTIE NIMIC, sau în orice caz, cel care se îndoiește sau pur și simplu NU este interesat de ceea ce se petrece în comunitate (asta considerând că și el e parte din ea- chiar dacă nu se simte astfel) – are toate șansele să devină omul de tip vechi. Dar să vedem care sunt trăsăturile prostului, în lumea nouă. Am găsit și răsfoit câteva, comune:

CITEȘTE MAI DEPARTE AICI

Autor: Andreea R. Hosu

Sursa: Trăsături din front

Abonează-te la newsletter