Pe noi nu ne-a programat nimeni. De inginerit nici nu putea fi vorba. Noi am fost probabil ultimii copii făcuți la voia întâmplării. Părinții s-au adaptat, s-au descurcat, iar noi am fost generația prea puțin atinsă de comunism, fără griji, crescuți în siguranța străzii, am avut parte de o stare generală de bine irepetabilă.
Copiii de acum sunt făcuți în ferestrele de oportunitate ale „evoluției profesionale” a părinților, mulți dintre ei făcuți la normă, la propriu, cu intervenții „moderne” (numărați cărucioarele de gemeni de pe străzi), să nu se-ntrerupă de mai multe ori doamnele din ascensiunea eliberatoare din dependența de bărbați.
Sunt copii care știu prețurile de la 4 ani, copii cu viața planificată „profitabil” de când și-au deschis ochii, care nu au voie să viseze greșit, nu au voie să greșească în general, căci din copilul dorit până la stabilirea zilei de naștere prin cezariana te transformi într-o povară financiară peste noapte.
S-a terminat atât de abrupt, practic tot peste noapte, cu toată loteria instinctelor. Acum am evoluat, nu mai producem bucurie spontană, doar depresie controlată și împachetată în fericirea declarativă care să justifice pozele de pe Feisbuc, un paravan sub care crește generația de laborator, condamnată fără vină să funcționeze „în parametri” – în parametrii corporatismului familial care eșuează pe toate fronturile și desensibilizează patologic.
Cu ce viteză ne-am dus de la copiii rezultați în intensitatea momentului la copiii „făcuți, iar nu născuți” – singurul lucru care s-a conservat este că nici atunci nu știai, nici acum nu știi sexul copilului dinainte, doar că în sens diferit.
Autor: Anca Radu
Adauga comentariu