Analize și opinii

Alexandru Racu: “Societatea a ajuns să fie drogată – cu stupefiante, pornografie, jocuri de noroc, ecrane de smartphoane etc.”

Uite ce zice Alex Velea, că nu te pune el să joci la păcănele. Dar întrebarea pe care ar trebui să și-o pună e de ce îi plătește Betano pe el și pe nevastă-să milioane de euro ca să facă reclamă la păcănele? Doar așa, pentru că vor să promoveze “divertisment de calitate cu focus pe construirea unei comunităţi puternice”? Sau pentru că știu că publicitatea dă roade, iar printre aceste roade se numără și profitul care se împarte cu Alex și Antonia, și dependențele care distrug vieți și creează “comunități puternice”?
În general, societatea a ajuns să fie drogată – cu stupefiante, pornografie, jocuri de noroc, ecrane de smartphoane etc. – pe baza argumentului libertății. Antreprenorul e liber să își promoveze marfa, consumatorul e liber să aleagă. Doar că asta înseamnă de foarte multe ori specularea vulnerabilităților consumatorului cu scopul înrobirii lui, care apoi se recomandă ca exercițiul al libertății.
Or cred că ar trebui să vorbim mai mult de libertatea de a trăi într-o lume normală, în care nu suntem bombardați tot timpul și de la cele mai fragede vârste cu stimuli cărora, statistic vorbind, prea mulți le cad pradă. Ca să nu mai vorbesc de faptul că odată ce se întâmplă asta, problema nu e doar a lor, ci și a “comunităților”, începând cu familia, și terminând cu poporul și statul care trebuie să ducă în spate niște oameni distruși de profiturile altora.
Astăzi, am ajuns să înțelegem prin libertate acces nelimitat. Acest acces nelimitat la bunuri și servicii al consumatorului e de fapt accesul nelimitat al prădătorilor la sufletele și mințile oamenilor, inclusiv ale copiilor. Poate că ar trebui să redefinim libertatea ca dreptul de a avea un spațiu personal liber de intruziunea și invazia acestor prădători ubicui, un spațiu pe care îl găsești tot mai greu. Tot atsfel, poate că obligația – care e întotdeauna o privare de libertate – de a suporta consecințele acestei false libertăți ar trebui transferată, prin impozitare, de la societate la ăia care au făcut bani de pe urma ei.
Putem vorbi de libertate, fie ea doar negativă, doar atunci când se respectă distanța dintre individ și marfă. Or această distanță se respectă tot mai puțin.

Autor: Alexandru Racu

Despre autor

editor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu