G4Media publică o petardă neoliberală de la un vechi băsist care alături de ceilalți colegi din vechea gardă încearcă să se reinventeze.
Să enumerăm doar câteva dintre aberațiile din textul lui Pantazi:
1. Ideea că politica agricolă comună europeană a fost liberală în anii ʼ70, dar între timp a devenit socialistă e prima mare aberație. Nici astăzi nu reprezintă un exemplu de liberalism economic, dar e mai liberală acum decât era în anii ʼ70. Asta dacă nu considerăm subsidiile, fixarea prețurilor, blocarea accesului produselor agricole din afara comunității pe piața comunitară prin tarife prohibitive și achiziția supraproducției de către UE la prețuri foarte generoase drept exemple de politici liberale. Și apropo, de pe urma combinației de socialism la noi – neoliberalism pentru alții au suferit la greu și fermierii români în perioada de pre-aderare.
2. Pantazi, imparțial ca tot românul, nu poate să zică nimic de extrema dreaptă fără să ia în vizor, în egală măsură, și extrema stângă, dar chiar nu înțeleg unde vede el asceniune a extremei stângi în Europa de astăzi. Chiar nu există așa ceva.
3. Dacă Pantazi vede extrema stângă acolo unde nu e, pe de altă parte se face că nu vede elefantul din odaie, adică Ucraina, sprijinul european pentru agricultura ucraineană, decontat în special de fermierii din Est, fiind unul din principalele puncte de pe agenda protestatarilor din sectorul agricol. Astfel, Pantazi scrie că fermierii protestează „împotriva consecințelor invadării Ucrainei de către Rusia”. E ca și cum ai spune că protestează împotriva consecințelor schimbărilor climatice, nu împotriva răspunsului UE la schimbările climatice. Dar dacă în cazul schimbărilor climatice vorbim de un răspuns – pe care unii sau alții îl pot considera inadecvat, din varii motive -, în cazul „consecințelor invadării Ucrainei de către Rusia”, politica UE – altfel reflectată fidel în atlantismul băsist pe care l-au tot propovăduit Pantazi și cu Tăpălagă de la începutul crizei ucrainene – e mai degrabă o cauză care a generat respectivele consecințe. Cel puțin așa văd lucrurile mare parte din populiștii anti-UE în momentul de față și există mult mai mult adevăr în teza respectivă decât în teza referitoare la „minciuna încălzirii globale”, pe care și Pantazi o vehiculează, fără să și-o asume, pentru a-și păstra morga de respectabilitate științifică și raționalitate care chipurile l-ar deosebi pe el și pe ai lui de extremiști.
4. În realitate, extremiștii sunt mai sinceri și mai coerenți. În loc să peroreze pe tema iraționalității stângii care ar fi distrus capitalismul european, mai bine spun pe șleau că oculta controlează știința și ne minte, și că nu mai avem bani și pentru planetă, refugiați, țări distruse tot de imbecilitatea politicienilor occidentali și pe care acum trebuie să le ținem pe perfuzii cu bani europeni, deci și românești, și nici pentru reglementări menite să reducă cantitatea de pesticide utilizate, să protejeze biodiversitatea, să păstreze fertilitatea solului și pentru viitoarele generații (că asta vizează acele reglementări europene, în principiu).
Când banii ne ajung doar până la jumătatea lunii, contează doar ceea ce asigură supraviețuirea de moment a familiei mele. Scapă cine poate, trăiește clipa cine încă mai poate, luptă cruntă pentru resurse tot mai puține, că așa e viața după neoliberalism; totul pe un val de ură cum numai lupta pentru supraviețuire poate să inspire și pe care, bineînțeles, încearcă să-l călărească și niște figuri consacrate ale establishment-ului, precum Pantazi. Decât un băsism reciclat cu pretenții europene – din registrul adevăratului europenism, neîntinat de „politici eco-socialiste” -, mai bine un aurism ceva mai original, mai neaoș și cum mai puține aere.
Autor: Alexandru Racu
Adauga comentariu