Le-aș adresa eu două întrebări activiștilor progresiști, ecologiști (lol!), useriști sau demosiști care îi acuză pe cei care vorbesc despre Canalul Bîstroe de propagandă rusească:
Întâi de toate o întrebare cu privire la fapte, de la care trebuie să înceapă orice discuție. Până mai ieri, toată factcheckărimea globalistă își smulgea părul din cap din pricina “faptelor alternative” invocate de Trump. Acum adevărul nu mai contează, contează doar modul în care ar putea fi interpretat de unii și avantajele pe care le-ar putea oferi altora rostirea sa, care conform noii logici nu poate fi decât vinovată.
Așadar, întrebarea e dacă Ucraina s-a apucat sau nu să sape la respectivul canal, încălcând normele și tratatele internaționale. Dacă nu s-a apucat, atunci avem de-a face cu o minciună care trebuie demontată, indiferent de cine beneficiază sau nu de pe urma ei. În schimb, dacă s-a apucat să sape, avem de-a face cu un adevăr inconfortabil care trebuie spus, indiferent de jenantele manipulări emoționale sau securistice la care se dedau unii sau alții.
Iar dacă rostirea acestui adevăr ar putea avea un efect negativ asupra refugiaților ucraineni din România – să nu fie! – atunci se pune următoarea întrebare: decidenții din Ucraina care s-au apucat să sape respectivul canal s-au gândit la ce efect indirect ar putea avea acțiunile lor asupra refugiaților ucraineni din România? Sau la asta trebuie să se gândească doar cetățenii români care spun adevărul, nu și liderii ucraineni care distrug Delta Dunării?
Dacă nu s-au gândit la acest aspect, înseamnă că fie nu le pasă de propriul popor, fie pe români îi iau de proști, fie nici de ai lor nu le pasă, în timp ce pe noi ne iau de proști. Iar dacă așa stau lucrurile, atunci ar trebui să ne întrebăm care e, de fapt, miza acestui război? Nu cumva același dezinteres față de propriul popor, aceeași nepăsare față de patrimoniul comun al umanității și aceeași lipsă de respect față de vecini stă la baza întregii strategii a leadership-ului ucrainean?
Sper să nu fie așa și să fiu contrazis de conducerea Ucrainei prin fapte, adică prin oprirea lucrărilor de la Canalul Bîstroe, în cazul în care acestea se desfășoară; sau prin lămurirea faptelor, în cazul în care știrea despre aceste lucrări e falsă.
Dar nu ne putem lămuri decât dacă spunem adevărul și punem întrebările corecte, chiar și atunci când acestea sunt inconfortabile. Și nu putem să le cerem oamenilor de rând din această țară să judece corect – fără să dea vina pe refugiații ucraineni pentru păcatele conducătorilor ucraineni și fără să justifice încălcarea obligațiilor internaționale ale României cu argumentul că și Ucraina le încalcă pe ale ei – atâta timp cât validăm judecata strâmbă și minciuna empatică sau strategică drept mijloace legitime de luptă împotriva Rusiei.
În fine, nu facem bine niciunui om și niciunui popor dacă, în virtutea statutului de victimă, îl exceptăm de la obligațiile morale împărtășite de toți oamenii și pe care se bazează demnitatea morală a fiecărui om și a fiecărui popor în parte.
Autor: Alexandru Racu
Adica ucrainienii sunt buni , civilizati, respectuosi, empatici, democratici, toleranti. .Doar conducatorii lor ar fi păcătoși. Ucranii NU dau statistic cei mai multi corupti, racketi, krve de toate calubrele si calitatile , rasisti, extremisti, nazisti, oligarhi , colaborationisti cu ocupantul strain A ca sa il distruga pe vecinul si fratele vitreg B.. Si nici in trecut nu au dat. Niste draguti, ce mai!