Analize și opinii

Alexandru Racu: „Ce frumoasă e viața când ești prins la mijloc între obsesiv-compulsivi și paranoici.”

Ce frumoasă e viața când ești prins la mijloc între obsesiv-compulsivi și paranoici. Unii vor dictatură nou-normală care să ne apere de viruși și de răspândaci, vor să ne închidă pe toți în case până la a doua venire ca nu care cumva să ne îmbolnăvim și să murim. Ăilalți se agită ferm convinși că cineva – Bill Gates, oculta, guvernul mondial – vrea să-i omoare, să le injecteze cip în cap ca să se lepede de dreapta credință. Orice măsură preventivă le-ai sugera, răspund scrâșnind din dinți că ei nu acceptă să fie duși de nas de guvernul mondial.
Dar așa cum nu există nicio legătură logic necesară între noul virus și noua normalitate, care nu a rezultat cu necesitate din apariția virusului, ci au instituit-o oamenii printr-o decizie contingentă, tot astfel nu există niciun mare plan conspirativ mondial, chiar dacă există o puzderie de interese particulare care au încercat să profite de noul context contribuind astfel la întreținerea unui climat și mai înnebunitor. Pur și simplu virusul a apărut, Dumnezeu știe de unde, iar oamenii, de la expertu’ lu’ pește până la ultimul postac, au reacționat la virus în funcție de nevrozele pre-existente de care sufereau.
Prin acțiunile și discursurile ei, prima categorie de nebuni i-a dat apă la moară celeilalte categorii de nebuni și viceversa. Inevitabil, politicienii sunt și ei într-o măsură mai mică sau mai mare o reflecție a societății pe care o conduc și preiau cel puțin într-o anumită măsură pulsiunile și revendicările care vin de la baza societății. În mare măsură, ce s-a întâmplat în ultimul an e o consecință a diferitelor forme de țicneală care existau deja în societate înainte de apariția virusului și pe care virusul le-a activat, scoțându-le din latență.

Abonează-te la newsletter