În 2009, imediat după ce a fost ales președinte, Barack Obama primea premiul Nobel pentru pace, deși nimeni n-a înțeles la vremea respectivă de ce; omul nu apucase decât să zâmbească și să promită în campanie, nu să și facă ceva. Privită retrospectiv, decizia de atunci poate fi considerată ca un gest profetic, dacă ținem cont de faptul că vicepreședintele său de la vremea respectivă își încheie, anul acesta, primul (și probabil ultimul) mandat de președinte în caliate de complice la genocid.
În toamna lui 2013, anul în care Obama și-a început cel de-al doilea mandat, o alianță de tefeliști globali și neonaziști locali o puneau – cu sprijin american – de un Maidan, la Kiev. Azi Ucraina e ciopârțită, distrusă și depopulată, iar vicepreședintele lui Obama de la vremea respectivă ne spunea, în urmă cu un an și jumătate, în calitate de președinte, că de la Criza Rachetelor Cubaneze încoace nu am mai fost niciodată atât de aproape de războiul nuclear. În fine, în toamna lui 2023, la zece ani de la declanșarea Maidanului, tot o alianță de tefeliști globali și neonaziști locali (cu steaua lui David în loc de svastică) au pus-o de un genocid.
Așadar, aventura tefelistă a început în 2008 cu un premiu Nobel pentru pace, dat pe încredere, cum s-ar zice, și se va încheia în 2024 cu un verdict de genocid. Între timp, lupta tefelistă împotriva trumpismului continuă și e din ce în ce mai penibilă, în condițiile în care Trump nu e decât chipul nefardat al liberalismului american, acesta fiind și unul dintre principalele motive ale succesului său.
Autor:
Adauga comentariu