Aspectul cel mai grav al show-ului cu femei bătute de la Sala Polivalentă e publicul. Probabil că se vor găsi întotdeauna două parașute și un gherțoi care să pună în scenă un astfel de spectacol degradant pentru îndeajuns de mulți bani. Dar faptul că poți umple o ditamai Polivalenta cu oameni care aplaudă așa ceva e cel mai îngrijorător lucru și e un fenomen ce ar fi fost de neimaginat în urmă cu treizeci de ani.
Oamenii puteau fi brute în privat, dar standardele societății erau altele, nu puteau să facă spectacol în centrul capitalei din abrutizarea lor, nu îndrăzneau să scoată capul din grotă. Acum e cu totul altfel și nu e deloc bine, pentru că mai devreme sau mai târziu mizeria asta se revarsă și pe străzi, și în școli ș.a.m.d. Toți derbedeii și interlopii prind tupeu când cenzura socială slăbește, când constată că s-a dat liber la golănii și grosolănii de ultimă speță pe o scenă din centrul capitalei pe care ar trebui să urce doar artiștii și atleții.
N-aș vrea să închei fără să amintesc de Gabriel Liiceanu, filosoful rezist, și de remarcabila sa contribuție la acest proces degenerativ: înjurătura care ne unește.
Autor: Alexandru Racu
Adauga comentariu