Analize și opinii

Alexandru Petria: “Guvernarea prin lagăr”

Nu vă gândiți la lagărele de exterminare naziste, cum funcționează aproape pe bază de reflex condiționat referința la acest tip de loc al claustrării, sub avalanșa hollywoodiană a filmelor despre Holocaust.



Nu vă gândiți nici la un spațiu unde sunt spânzurați și împușcați oamenii după o judecată sumară. Sau fără o condamnare la moarte decisă de un judecător.

Nu vă gândiți nici ca la un infern al muncii forțate, de unde, de destule ori, moartea e cea mai onorabilă ieșire.

Gândiți-vă doar la un tipar unde libertatea e suspendată. Total, parțial, oricum eviscerată dintre atributele omului-prizonier militar, omului-refugiat în altă țară, omului-carantinat pe caz de boală.

În cele trei ipostaze umane, lagărul permite, în condiții cât de cât decente, supraviețuirea. Un trai redus spre fiziologie, plenitudinea deciziilor fiind la comandanții lagărelor și în afara gardurilor și sârmelor ghimpate.

Covid-19 ne-a transpus într-o viețuire de lagăr, sub pretextul luptei cu virusul. State cu regim de lagăr, închise în ele însele de granițe. Un trai depersonalizant, lipsit de vechile tabieturi, unde ruperea relațiilor umane, a apropierii fizice a devenit de uz curent- cale de apărare stabilită de medici. Distanțarea socială e mantră.

Dacă în stările de urgență vorbim mai degrabă de-o încarcerare a oamenilor, de case-celule, la relaxarea pas cu pas a măsurilor sanitare, numite stări de alertă în România, termenul de lagăr prinde cu exactitate realitatea.

Problema e revenirea din lagăr la societatea care a fost înainte. Nimeni nu are cum să știe ce-o să fie exact, sunt teorii și teorii.

Că o să ne reîntoarcem schilodiți sufletește, e una. Alta extrem de importantă este că politicienilor li s-a deschis apetitul pentru guvernări discreționare, să porționeze libertatea cum cred ei că e bine. Iar binele lor se suprapune peste al nostru numai în excepții. Pericolul dictaturilor e după colț.

Autor: Alexandru Petria

Sursa: Alexandru Petria Facebook

NOTA REDACȚIEI:

Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).

A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.

I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea, apărut la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, tot la Alexandria Publishing House, la finalul lui 2018. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • Daca va gaditi la lagare de “exterminare” nu va ganditi la National-Socialistii germani.
    Acolo au fost
    – lagare de munca pentru infractori, anarhisti/revolutionari siteroristii interni (si cei adusi din Europa) care declaraseara razboi germanilor inca din 1933 – tribul talmudist, auto-victimizant;
    – lagare pentru prizonieri de razboi
    Sigur ca folosirea sintagmei face apel la reflexul de indoctrinare insa este si etichetarea injusta si nere-alista a uneor realitati in care era razboi ciontra comunistilor …. care iata: conduc Europasi Romania si au declansat insurectia in SUA, in razboi, toti au suferit.

Abonează-te la newsletter