Alexandru Petria: ”De câţi morţi mai e nevoie, ca să se termine pandemia?”

Ţineţi minte nenumăratele scene din filme, în care, pentru a ascunde un omor, personajele sunt nevoie să ucidă nu ştiu câţi oameni, cu speranţa că o să se salveze şi adevărul va rămâne neştiut? O moarte se voia mascată prin alta, într-un şir aproape fără sfârşit. Aşa se întâmplă acum, în cazul nebuniei cu Covid-19.

Pe această logică, ca să se întreţină isteria, ca în vechile întreceri socialiste, se inventează în întreaga lume fel de fel de tulpini ale virusului, una mai agresivă decât cealaltă, care se spune că se reped asupra omenirii într-un iureş nefast. Politicienii nu-s în stare să recunoască faptul că au greşit blocând ţările, distrugând economiile şi limitând libertăţile cetăţeneşti. Cum să-şi asume eroarea, ceea ce ar atrage şi eventuale răspunderi penale şi civile în numele lor?

Aparent, suntem într-o situaţie aproape fără ieşire, în cadrul democratic. Tensiunea socială creşte cu fiecare oră, oamenii devin conştienţi că sunt traşi pe sfoară. Mânia se acumulează. Falsitatea vieţuieşte în comunicările oficiale, e o mascaradă lipsită de jenă. Spitalele au fost transformate, din aşezăminte ale vindecării, în unele unde moartea e propagată pe bandă rulantă.

Să ne oprim la ceea ce este la noi în ţară- suntem la discreţia golanilor în regimul stărilor de alertă.

În prezent, în loc să relaxeze situaţia, fiindcă populaţia s-a săturat de covido-prostie, iar restricţiile şi-au dovedit ineficienţa, cei de la guvernare strâng şurubul. Limitează circulaţia liberă până la orele 22 şi le impun hotelierilor să nu mai cazeze peste 70% din capacitate. Sărbătorirea normală a Paştelui este în pericol.

Indivizii aceştia nu înţeleg de vorba bună, raţională şi de manifestaţiile paşnice, ştiu numai de frică, de perspectiva de-a lua o bâtă în cap. Şi o merită.

Câţi morţi, cu Covid-19, fabricaţi mai sunt necesari actualului eşafodaj politic, până să se năruie?

Autor: Alexandru Petria

NOTA REDACȚIEI:

Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).

A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.

I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea,

Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, ambele apărute la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este

Timpuri virale. Gânduri pe contrasens  tot la Alexandria Publishing House, în 2020. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.