Analize și opinii

Alexandru Petria: “Covido-prostia. Prăbușirea prosperității pentru 26 de morți la milionul de locuitori” (INTERVIU)

— Trăim un moment istoric unic cu pandemia Covid-19. Cum îl vede scriitorul, gânditorul care sunteți, Alexandru Petria?



Alexandru Petria, scriitor: Încerc să-mi păstrez rațiunea și sângele rece, în vremurile acestea de isterie și teamă. Cred că omenirea a luat o plasă imensă prin stoparea economiei și carantinarea forțată a populației. Pentru descrierea situației am folosit termenul de covido-prostie. Și mă pronunț asupra lui fiindcă e primordial o chestiune politică, numai secundar medicală.

 Care e prostia?

Alexandru Petria, scriitor: Păi, chiar măsurile luate, generatoare ale unei crize economice majore, în condițiile în care, până în prezent, sunt circa 26 de decedați, cu covid, la un milion de locuitori de pe glob. E aritmetică elementară. Situația e un abis de ridicol, ce poartă unda unei tristeți legitime în legătură cu punctul unde am ajuns ca specie, cu absența curajului în toate zilele.

— De ce suntem aici, în covido-prostie, cum ziceți?

Alexandru Petria, scriitor: La prima strigare, din vina politicienilor și a presei. La a doua, din cauza punerii drepturilor individuale în fața celor colective.

 Să le luăm metodic…

Politicienii… La nivel global, orice om rațional n-are cum să nu observe că ei sunt de toată jena/ jalea. Au dispărut bărbații de stat, au rămas fantoșele teleghidate de diverse grupuri de interese și de sondajele de opinie. Acestea trăiesc sub teroarea sondajelor, prin orice decizie încearcă să-i împace pe cât mai mulți, contează doar marginal dacă hotărârea e corectă sau nu la nivel macro, în proiecții globale și care depășesc vârful nasului prezentului. În momentele cruciale e nevoie de curaj, să-ți asumi riscul pierderilor, ca să mergi mai departe. Dar cum să aibă fantoșele curaj, când sunt și prinse în cicluri electorale? Așa s-a ajuns ca, pentru 26 de morți la milionul de cetățeni, să fie nenorocite țările. Când se va termina covido-prostia, sunt sigur că o să fie mai mulți morți din cauza crahului economic creat și a panicii. Însă pe ei n-o să-i contabilizeze nimeni, o să se aștearnă praful peste numărul lor în statistici, cum praf era și peste numărul morților de gripă din anii trecuți, numărul celor cu covid nefiind cu nu știu cât mai mare. S-a petrecut un fenomen: morții care rămân uzual în statistici au fost proiectați obsesiv în spațiul public, și de aici panica.

Presa… Aici e și mai grav, nu prea mai avem presă la nivel global. Majoritatea ziariștilor au renunțat la privilegiul îndoielilor, au devenit propagandiști sau un fel de prestatori de servicii, al căror scop nu e informarea corectă a publicului, ci banii. Și se știe că spaima și moartea asigură vânzarea, ca și sexul.

Ce mai era? Drepturile…

— Individuale și colective.

Alexandru Petria, scriitor: Suntem într-o tiranie a drepturilor individuale în detrimentul celor colective, ceea ce nu este în regulă, e o limită periculoasă a democrației. Așa s-a ajuns la aberația de-a prăbuși prosperitatea națiunilor pentru 26 de morți la milionul de locuitori. Erau necesare măsuri, dar nu de acest grad, excesive. La următoarea epidemie, iar o să oprim totul, că există un precedent? Cu o gândire de acest soi, în trecut, nu aveam bunăstarea actuală. E sinucidere curată.

— Măsurile s-au realizat la recomandarea medicilor…

Alexandru Petria, scriitor: Și ce, toți au fost de aceeași părere? Să fim serioși! N-au reușit până acum nici să se pună de acord pe o formulă de tratament pentru covid. Totul e pe bâjbâite, la încercare. Adevărata problemă e că politicienii n-aveau voie să cedeze în fața dictaturii sanitare, instituite de anumite grupuri de medici. Nu medicii au fost votați să ne dirijeze viețile, politicienii au fost votați. Politicienii ar fi trebuit să găsească un echilibru între nevoia de protecție și interesele economice ale colectivităților. Deci vina cea mai mare pentru covido-prostie e a politicienilor.

— E un moment de cotitură în lume. Cum sună viitorul, ca să parafrazez textul unei reclame?

Alexandru Petria, scriitor: Să răspund în același ton: nu știu cum sună. Oricum, cred că o să urmeze o prăbușire a globalizării și un reviriment al suveranismului. Ceea ce m-ar bucura.

A consemnat: Radu Pop
Sursa: Stiri pe surse

NOTA REDACȚIEI:

Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).

A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.

I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea, apărut la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, tot la Alexandria Publishing House, la finalul lui 2018. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • Astazi, cand majoritatea romanilor(evident, si cu ajutorul softurilor serviciilor) i-a pus pe tava intreaga tara,  negustorului sas de copii , ne-am transformat din “NISTE TARANI”(asa cum am fost secole de-a randul( dar si titlul unui roman celebru al lui Dinu Sararu) in “NISTE PLAVANI”!   Rusine noua, ca neam!!  

Abonează-te la newsletter