Analize și opinii

Alexandru Petria: „Când s-a vaccinat Dumnezeu?”

„Pentru a asigura siguranța celor mai fragili oameni care frecventează Biserica, îi rog cu blândețe pe cei care nu intenționează să fie testați sau vaccinați să se abțină de la venirea în parohie. Este caritate creștină să veghezi asupra sănătății cuiva și a celorlalți”, le-a cerut enoriașilor preotul italian Pasquale Giordano, din Bernalda, o localitate cu 12.000 de oameni. Sună ca naiba, zic. „Făcând #vaccinarea obligatorie pentru unii și impunând un #passsanitaire pentru anumite activități, guvernul își îndeplinește responsabilitățile legitime sub controlul Parlamentului. Depinde de organele jurisdicționale ale statului nostru de drept să verifice dacă impunerea #passsanitaireeste în conformitate cu legea, limitată la durata epidemiei într-o formă grav contagioasă și că restricțiile privind libertățile de venire / plecare sunt proporționale. Această epidemie ne face să simțim cu toții cât de responsabili suntem unul față de celălalt.”, precizează un comunicat al Conferinței Episcopilor din Franța. Sună ca naiba, spun iar. Papa Francisc merge în Slovacia, în septembrie. E o vizită de câteva zile. Doar persoanele vaccinate vor avea ocazia să participe la întâlniri și slujbe. Această decizie a ministrului slovac al Sănătății, Vladimír Lengvarský, a fost luată în comun cu Conferința Episcopală Slovacă. Unde este credința creștină aici, bucuria comuniunii? De când numele lui Dumnezeu e ca un pseudo-afiș publicitar pentru vaccinare? Segregarea a devenit un precept creștin? Discriminarea e un semn al bunătății și înțelepciunii? Toate sună ca dracu, clar.

Autor: Alexandru Petria

NOTA REDACȚIEI:
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea,
Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, ambele apărute la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este
Timpuri virale. Gânduri pe contrasens  tot la Alexandria Publishing House, în 2020. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.

Abonează-te la newsletter