Puterea suprastatală s-a extins pe tot globul ca o pânză de păianjen, cu o determinare și un succes practic imposibil de anticipat.
Germania a renăscut după ultimul război mondial și a ajuns la un PIB de 3,85 trilioane dolari în 2022 (locul 4 în topul global al economiilor, potrivit Băncii Mondiale). Împreună cu Franța, aflată cu trei poziții mai jos în același top, Germania a împulsionat creșterea economică din Uniunea Europeană până în momentul în care războiul din Ucraina a marcat începutul stagnării și chiar al recesiunii.
Oameni extrem de serioși, cu performanțe remarcabile în domeniul ingineriei, nemții și-au axat dezvoltarea pe industria auto – cu investiții serioase și în România, în ultimii ani. Practic, industria auto germană ajunsese să genereze 20% din veniturile totale ale industriei și să aibă aproape 900.000 de angajați în 2019. Doar exportul de mașini a atins cifra de 230 de miliarde de euro în 2018.
Acest sector strategic al dezvoltării Germaniei a fost susținut, promovat și protejat de cancelarul Merkel și de predecesorii ei. Absolut firesc.
Iată însă că a venit războiul din Ucraina, care în mod inexplicabil i-a determinat pe politicienii germani să ignore cu nonșalanță interesul național în favoarea administrației Zelensky și, indirect, în favoarea Casei Albe. După atentantul asupra conductei NordStream (cu implicații profunde asupra industriei germane și europene) reacția Berlinului a fost atât de palidă, încât ai fi putut spune că, în realitate, cancelarul Scholz a primit un nesperat cadou.
Industria germană a început deja să se mute în alte țări, se restrânge sau chiar pune lacătul pe ușă.
Mai mult decât atât, în calitate de lideri ai Uniunii Europene, nemții au consimțit cu zâmbetul pe buze să-și taie din nou craca de sub fund, atunci când au votat la Bruxelles interzicerea motoarelor termice din industria auto după anul 2035. La prima vedere poate părea o joacă, o mică nebunie, însă vorbim despre pierderea unor investiții de sute de miliarde de euro; dispariția a zeci de mii de locuri de muncă, inclusiv în cercetare; fabrici întregi se închid, în Europa și în lume; alte sute de miliarde sunt investite în noi linii de producție. Ca să nu mai vorbim despre aprovizionarea cu materii prime pentru baterii, taman din China.
O întreagă industrie foarte profitabilă – practic, imaginea Germaniei – se duce pe apa sâmbetei. Și nu neaparat în urma unui incident total neprevăzut, ci în mod deliberat. Cu buna știință, la inițiativa politicienilor. Un soi de sinucidere asistată.
Noile mașini electrice nemțești vor trebui să concureze cu cele foarte ieftine (și fiabile) produse de chinezi. Iar la partea de soft, de motoare și de design inginerii din Germania s-ar putea să constate, cu surprindere, că nu mai au aceeași superioritate ca în cazul vechilor mașini cu motoare termice. Doar prețul va face diferența. Singura lor speranță rămâne să producă ieftin și în cantități mari un combustibil sintetic, nepoluant, care să facă din nou atractiv motorul termic (salvat pe ultima sută la Bruxelles, însă exclusiv în această variantă de funcționare, cu benzină sintetică la 10 euro litrul – cât costă în prezent).
Să ne gândim doar la afacerea NordStream și la moartea industriei clasice auto din Germania pentru a conștientiza pe deplin cât de diabolică este această putere suprastatală care i-a făcut pe politicienii nemți (și nu doar pe ei) să-și piardă mințile.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu