Dacă telenovela politică românească nu a primit, încă, un nume, poate că ar trebui să-i spunem, simplu, ”Puciul de la USR”.
Liderii partidului dedicat ambasadelor occidentale (în mod deosebit celei franceze) ne-au demonstrat, cu o grație demnă de un Ciolacu patinând pe gheață spartă, cum este să transformi USR într-o reprezentație de circ cu animale nemâncate. Retragerea sprijinului pentru Elena Lasconi și presupusa mutare a fondurilor de campanie către Nicușor Dan (cumva sună a dosar penal?) s-a vrut a fi o mișcare strategică. Ce a ieșit a fost doar o capodoperă de ironie involuntară. O lecție despre cum să-ți decapitezi propriul candidat cu o precizie care l-ar face invidios până și pe cel mai tare chirurg de la Spitalul Bagdasar-Arseni.
”Cât e darul și cine îl dă?”, întreabă Lasconi, pe bună dreptate. Noi, spectatorii teatrului absurd numit ”Puciul de la USR”, nu putem decât să ridicăm din sprâncene și să ne imaginăm scena: o mână de lideri USR stând la o masă rotundă, cu cafele reci în față, numărând teancuri de bancnote din donațiile anonime ale lui Nicușor. Și felicitându-se pentru lovitura de geniu.
Dominic Fritz și Ionuț Moșteanu, cei doi dirijori ai simfoniei ”Statul paralel atacă din nou”, au decis că Lasconi este un cal șchiop. Dar au uitat un detaliu esențial: calul ăsta n-a fost niciodată al lor, ci al membrilor USR care au votat-o democratic, la congres. Ce mai contează voința a 20.000 de oameni când ai un sondaj intern care zice că Lasconi și-a rupt picioarele? Și riscă să nu facă nici măcar cele trei procente necesare decontării cheltuielilor de campanie.
Pentru USR, adevărata luptă abia începe. Toate ouăle au fost mutate rapid în coșul lui Nicușor Dan. Iar generalii din spatele scenei se străduie, mai nou, să afle cum ar putea deturna fondurile Elenei Lasconi către pușculița propriului candidat, fără ca mascații lui Predoiu să-l întrebe de sănătate pe Dominic Fritz.
E foarte comic cum acești useriști, care până ieri s-au bătut cu pumnul în piept că sunt anti-sistem, au ajuns să joace fix jocul sistemului securist, autor al puciului din 6 decembrie. ”Responsabilitate față de țară”, explică Fritz, cu o gravitate care ar merita Zmeura de Aur pentru cel mai bun rol secundar într-o dramă politică de categoria C, filmată în Congo din donațiile lui Horațiu Potra.
Doar că responsabilitatea asta sună mai degrabă a frică de eșec, a calcul meschin și a dorință de a păstra aparențele. Să-l susții pe Nicușor Dan, fondatorul partidului, dar care acum e independent și nu-ți datorează nimic, este ca și cum ai paria pe un cal fugit demult din grajd. Și, drept bonus, îi iei și banii de campanie lui Lasconi, lăsând-o să se descurce cu ”mințile și inimile oamenilor”. Și, eventual, cu bani împrumutați de la primăria din Câmpulung.
Ironia supremă? USR, partidul care promitea transparență și democrație, își arată acum adevărata față: o gașcă de baroni care decid în spatele ușilor închise, fără să clipească, soarta unui candidat ales în mod transparent. ”Cât e darul?”, întreabă Lasconi, în timp ce liderii USR numără pe sub masă foloasele (ne)cuvenite ale trădării.
Poate că darul le va ține loc de liniște sufletească lui Fritz și lui Moșteanu, care vor dormi mai bine știind că au evitat rușinea unui scor mic. Sau poate e vorba doar de promisiunea tacită a lui Nicușor că, odată ajuns la Cotroceni, îi va lua pe cei doi în excursie la Bruxelles, cu low-cost și cazare la pensiune – așa cum le stă bine unor lideri responsabili în vremuri grele, de restriște.
Peste toate, calculul puciștilor de la USR ar putea să-i aducă mai degrabă un grav prejudiciu lui Nicușor Dan, dacă Lasconi va continua campania în calitate de victimă a colegilor de partid.
Așa că n-ar fi deloc explus ca în finală, pe lângă Simion, să apară mai degrabă Antonescu sau Ponta.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu