Este panică mare la Beijing și în casele unor multimiliardari din occident. Mass-media reflectă doar parțial dramele care se petrec zilele astea în spatele ușilor închise. Donald Trump a apăsat butonul roșu al deglobalizării, care poate duce fie la o victorie măreață pe termen lung, fie la o prăbușire spectaculoasă, cu impact dramatic asupra lumii.
Principalii profitori ai globalizării inițiate de neomarxiști sunt multinaționalele și statul chinez. Statul american, în schimb, se află pe buza falimentului. În timp ce datoria publică a SUA a ajuns la 36 trilioane dolari, Beijingul a strâns rezerve valutare de 3,2 trilioane dolari. Și amenință prin proiectul Belt and Road Initiative (Noul Drum al Mătăsii) să devină unic furnizor la nivel mondial pentru o sumedenie de bunuri de larg consum.
An de an, băieții lui Soros întruniți la Davos au găsit noi metode de extindere și consolidare a globalizării. Zeci și sute de multinaționale și-au croit drum în cele mai neașteptate regiuni ale lumii, profitând de politicienii școliți de Klaus Schwab sau de revoluțiile colorate – acolo unde au întâmpinat rezistență. La rândul ei, China a crescut exponențial. Și a devenit principalul rival al hegemonului care a contribuit decisiv, în anii 70, la traseul fulminant al Beijingului.
Problema, însă, nu se rezumă doar la rivalitatea sino-americană. Zeci de state ale lumii, inclusiv România, devin din ce în ce mai dependente de produsele fabricate în China. Din punct de vedere strategic, sună catastrofal pentru occident. Sună a eșec de mari proporții, cu binecuvântarea politicienilor care iau lumină de la Davos.
Ei bine, Donald Trump încearcă acum aproape imposibilul. Încearcă să inverseze procesul. Să stopeze ascensiunea Chinei și să readucă America acolo unde era odată. Iar asta în ciuda protestelor șefilor de multinaționale (printre ei, însuși Elon Musk), ale unei bune părți a populației Statelor Unite și, evident, ale Partidului Comunist Chinez.
Pe înțelesul marelui public, Trump a explicat că economia SUA era ca un bolnav aflat în stadiul avansat al bolii. După primele doze ale tratamentului (taxele vamale anunțate zilele trecute), bolnavul a dat semne că va rămâne fără aer și va ceda. Bursele din întreaga lume s-au zdruncinat – însă nu atât de tare precum au titrat ziarele.
”Operația s-a încheiat, pacientul a supraviețuit”, a explicat Trump, după ce piețele s-au stabilizat. Multinaționalele (aka miliardarii globalizării) au protestat vehement. La fel și China. Europenii au făcut-o cu jumătate de gură, totuși, conștienți că Trump are dreptate. Taxele în zona UE au rămas decenii întregi mult peste cele americane.
În acest moment Statele Unite percep taxe vamale de 54 la sută la toate produsele importate din China. Iar asta le face mai puțin competitive pe piața americană. Dovadă reacția dură a Beijingului, în publicațiile controlate de Partidul Comunist: ”Șantajul tarifar nu poate intimida China” (Global Times). ”Măsurile Casei Albe încalcă flagrant normele fundamentale ale OMC și calcă în picioare drepturile legitime ale Chinei în comerțul mondial, precum și eforturile sale îndelungate de deschidere. Așa-numitele tarife reciproce au cauzat daune enorme sistemului comercial mondial și lanțurilor de aprovizionare globale”, se arată într-un editorial semnat de jurnaliștii chinezi.
De menționat că, în replică la acțiunile Casei Albe, Beijingul a mărit taxele vamale pentru produsele americane de la 20 la 54 la sută. Fapt ce l-a înfuriat pe Trump, care a anunțat o nouă majorare începând de astăzi, de până la 104 la sută, dacă Xi Jinping va menține marja de 54 de procente.
Ministerul chinez al Comețului a reacționat dur, îndemnând SUA să ”înceteze suprimarea Chinei în sfera economică şi comercială”.
Fără îndoială, războiul pe axa Washington-Beijing va face victime inclusiv în Europa. Doar că, din punctul de vedere al lui Donald Trump, este unica modalitate prin care globaliștii (inclusiv cei din China) ar putea fi puși cu botul pe labe.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu