A FI OM IN ROMANIA

Disparitia constiintei
Iata un fenomen  straniu: generalizarea gandirii penale, colonizarea statului cu insi  convinsi ca anumite infractiuni la zi se iarta si in cer si pe pamant.  Disparitia constiintei comiterii unor fapte penale la nivel oficial.  Romania devine incet un stat in care oficialii sai, inalti sau marunti,  nu mai par a fi capabili sa faca distinctie intre bine si rau, intre  lege si faradelege, intre a fi om si a fi penal. Daca la nivel oficial  se intampla asta, ce te astepti de la omul de rand? Ce vede el in jur?  Care este modelul de societate propus? Ce le scrie judecatoarea Birsan  membrilor CSM: am fost OM cu voi, v-am ajutat in viata, cum ati  indraznit sa-mi aprobati cererea de perchezitie?
Dupa ce  le bate obrazul, judecatoarea Birsan, cercetata de procurori pentru  trafic de influenta, isi incheie scrisoarea cu urmatoareea fraza: “Ştiu  că am avut şi am lângă mine pe omul de la care am învăţat, învăţ şi voi  învăţa ce înseamnă să fi OM, pentru că numai aşa poţi fi JUDECĂTOR”.

Asta spune, cred, totul despre un mod larg raspandit de a gandi si de a  actiona. A face putin trafic de influenta inseamna, de fapt, a fi om.  Ce-i rau in asta?

Poate am gresit, spune Birsan, dar oameni  suntem. Sa ne ajutam ca fratii. Tot din acest motiv judecatorul care a  dat mandat de interceptare in acest dosar a simtit, probabil, nevoia  presanta de a-si anunta colegii. Om este si el, nu se stie cand greseste  si cind va avea nevoie de serviciile judecatoarei avertizata discrect  ca DNA-ul e pe urmele ei.

“Binele” facut astazi se va intoarce,  intr-o buna zi, cand se va  lovi de greu. Acest tipar stricat de gandire  a infestat institutii intregi din stat. O masa critica de politicieni  se comporta identic: mita, traficul de influenta, aranjamentul ilicit  este, dupa mintea lor, singura cale de a razbi intr-o tara sufocata de  coruptie.

A fi om in Romania inseamna, pentru multi, a intoarce  un serviciu in momente grele, a pacali sistemul, a pune o vorba buna  sus, a gasi pe cineva care te scapa, “te rezolva” sarind peste lege si  rand. A fi om inseamna a comite fapte penale cu constiinta ca ai facut o  fapta buna, ca ai ti-ai facut datoria fata de specia ta. Suprema dovada  de umanitate este sa-ti ajuti aproapele care o comite grav. La urma  urmei, oameni suntem si toti gresim.

Prima spaga e mai grea,  pentru restul exista o explicatie: toti iau. Va amintiti de sutele de  vamesi care luau mita ca mod de viata? Nici ei nu mai aveau constiinta  ca fac ceva rau din moment ce toata lumea proceda la fel, de vreme ce  traiau cu totii intr-o mare familie penala. Vi-l amintiti pe comisarul  Soric, pentru care camataria era ceva onorabil? Pur si simplu omul nu  intelegea sincer de ce un camatar trebuie incadrat la interlopi.

Cititi de doua ori halucinanta scrisoare a judecatoarei Birsan de la Inalta Curte catre cativa membri CSM. Mesajul este enuntat  direct: am fost OM cu voi, fiti oameni cu mine. Cum ati putut aproba  perchezitia casei in care v-am primit, v-am omenit? De ce nu ma ajutati  la greu dupa ce v-am facut atata bine?

Acest mod de actiune nu  inseamna a fi om. Se cheama, din pacate, tot trafic de influenta in  forma continua si la vedere. Se cheama orbire, disperare, nebunie. Dar  cand constiinta comiterii unor fapte penale a disparut, poti pune chiar  pe o hartie oficiala modul cum gandesti pentru ca nu mai realizezi  demult ca te afli in eroare.

O fi de vina mostenirea blestemata a  comunismului, care pare sa fi modificat ADN-ul unei natii intregi. S-a  reprodus un tip de societate in care reteua (de tip Voicu), relatia  vinovata, datul din coate, prietesugul cu folos, amicitia lucrativa,  propteaua politica, subminarea zilinca a legii, abuzul de putere au  devenit un mod obligatoriu de organizare si actiune sociala.

Scopul  imediat este “sa te descurci” iar tinta finala este “sa te realizezi”.  Nu neaparat ca om, ci ca un mic animal social pentru care succesul in  viata inseamna capacitatea de a invinge mereu sistemul, de a-l utiliza  pentru a stoarce cat mai multe beneficii de pe urma lui, de a-l calca in  picioare, de a fi mereu un privilegiat intr-o lume de condamnati.

Exista  totusi o raza de speranta la noile generatii. Pentru ele trebuie luptat  ca institutiile care astazi scot putregaiul la lumina sa ramana in  viata. Macar urmasii nostri sa aiba sentimentul ca traiesc, cu adevarat,  printre oameni.

Scris de Dan Tapalaga

sursa: prosistemhaha.wordpress.com