Cristian Tudor Popescu a trăit zilele acestea un șoc, din care nu știm dacă își va mai reveni. (Prognosticul e rezervat.) A aflat că Digi, pentru care lucra, lua milionul de euro de la PNL pentru un pârlit de site. Reacția a fost de uimire, citez: „Auzisem și eu că Digi24 ia bani serioși de la partid, dar nu aveam dovezi și nici o echipă de investigație care să le adune. Nu puteam, deci, să lansez o afirmație publică fără acoperire despre asta; o fac, despre orice și oricine, destui gurnaliști.”
Nu e nici pe departe primul șoc trăit în lunga sa carieră, în care a primit pe neașteptate vești despre cei care îl plăteau. Altfel, e printre cei mai informați oameni din România. Dacă Teodosie vinde lumânări fără bon fiscal, CTP află și condamnă. Dacă Simona Halep ia un furazolidon, Popescu știe ce substanță activă era în pastilă. Dacă Nikita Mihalkov pune o cameră greșit la un cadru, Popescu observă. În schimb, când e vorba de banii care îi intră în cont, e un boem.
Când Scânteia și-a schimbat numele în Adevărul și Popescu a intrat în presă, a fost bulversat să afle după mulți ani că ziarul în care aplauda minerii e apropiat de FSN. A fost uluit de-a dreptul că șeful lui, Dumitru Tinu, era cam milionar, ducea o viață dublă cu două neveste și era posibil agent KGB. El își imagina că nea Mitică fusese anticomunist la Scânteia.
A rămas tablou când a aflat că nea Mitică a vândut ziarul un arab dubios, Fathi Taher, care îl tot chema la birou la Marriott. Când a mai aflat că și Viorel Hrebenciuc îi era patron, a fost puțin descumpănit. Dar când n-a mai fost, i-a pus plin de curaj porecla „Guzganul rozaliu”.
Pe urmă a trecut de partea cealaltă, dar și aici dezamăgirile s-au ținut lanț. A aflat că Dan Voiculescu a fost un turnător umflat din conturile Securității, și asta l-a rănit. Credea că e un filantrop, care îi plătește dezinteresat șuetele cu Tucă. Ceva s-a rupt în el când a aflat că și Adrian Sârbu merge la închisoare. Îl credea om cinstit. Luat cu emisiunile, n-avusese timp să investigheze cum obținuse ștergerea datoriilor ProTV de către Năstase. Pe arogant îl lăuda din convingere, nu pentru bani.
A oftat și a mers mai departe. Și-a pus geaca de boschetar peste treningul de cocalar, s-a urcat în dacia de proletar și a pus împreună cu alt boem, Mircea Dinescu, niște milioane de euro să scoată ziar independent, Gândul. Eh, mai contribuiau și niște investitori, care doreau să rămână anonimi, dar nu contează.
La Realitatea a crezut că a găsit în sfârșit un mediu curat. Discuții savante cu Emil Hurezeanu, colegi de trust cu Liiceanu. Dar și aici, rămâne mască: află că și Sorin Ovidiu Vântu, care cumpărase postul de la Silviu Prigoană, merge la pușcărie. Tot în perioada aia n-avea cum să bănuiască de Băsescu că era Petrov. Îl lăuda tot dezinteresat.
Alt șoc de pomină a fost când a aflat că alt coleg de birou, Bogdan Chireac, era și el milionar din contracte de tehnică militară cu MApN și posibil agent Mossad. Vorba aia: stai cu omul în casă și nu afli! Altă colegă, tot așa, contracte de milioane cu fonduri de europene, la ea chiar nu s-ar fi așteptat. Nici nu mai știu dacă pe Cristian Burci l-a prins înainte de pușcărie sau l-a ratat.
În fine, ajunge la Zsoltan Teszari, ungur serios, nu ca românii, firmă de cablu, tot salariul pe cartea de muncă. Auzea el că zicea toată lumea că lucrează la UM Digi, că ăștia-s ai lui Coldea. Lăuda USR și PNL cu titlu gratuit. CTP muncea zi-lumină, n-avea timp să investigheze. Pupa partidul din toate pozițiile, lătra la ceilalți, sărea la jugulară… și acum află că nici măcar aia nu era presă independentă…. Săracul om. Uite așa a ajuns el milionar numai din dezamăgiri din astea periodice.
Preluare: Reacțiunea
Adauga comentariu