C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Șerban Cionoff: ”Două stiluri de a dialoga cu presa și două stiluri de a dialoga cu partenerii externi”

Iată un fapt semnificativ, la scurtă vreme după ce s-au încheiat întâlnirile cu presa ale celor doi competitori angajați în finala alegerilor prezidențiale, ediția 2019, Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă, pe canalele de socializare au apărut mesaje ale unor persoane care în nici-un caz, nu pot fi bănuite că erau susținători ai candidatului PSD dar care și-au exprimat susținerea pentru domnia sa și în același timp au formulat critici severe față de prestația lui Klaus Iohannis (încă)președintele și, mai ales, candidatul la un nou mandat în Dealul Cotrocenilor.



De exemplu, Cetin Ametcea, considerat a fi unul dintre cei mai înverșunați blogeri anti-PSD, a pus față în față modul în care au fost concepute și puse în act întâlnirile cu presa ale celor doi candidați și a tras următoarea concluzie:„Așa trebuie să se poarte un candidat. Accesul presei să fie liber,întrebările libere, nu selectăm noi ziariștii de casă, cu întrebări prefabricate’’.

La rândul său, Daniela Iuliana Tobă, fost șef al biroului de relații publice al STS, scrie pe pagina sa de socializare:,,Veorica stă de două ore în picioare, răspunde tuturor întrebărilor dure de la presari, puse mitralieră și nu dă semne că se oprește. Iohannis a stat o oră pe scaun,a răspuns la 3 întrebări dulci și amicale, apoi a obosit. Așa că a luat o pauză. Pe bune a luat o pauză. Fie ca la teatru’’.

Acestea fiind doar două comentarii din multele, foarte multele, de aceeași factură care circulă intens pe canalele social media, pe care le-am selectat pentru modul foarte expresiv și convingător în care au remarcat  antiteza categorică dintre cele două modalități de a concepe și de a purta dialogul cu presa. Dar nu numai un dialog cu presa, ci, într-un sens mai larg, un dialog cu mediul politic, cu mediul academic sau cu societatea civilă. Lucru foarte important știut fiind că,  în funcție de cine va obține victoria duminica viitoare, numai una dintre aceste modalități va deveni normă de conduită pentru viitorul președinte al României.

Stând, însă, și întorcând lucrurile pe toate fețele, observ că, deocamdată, a fost luat în considerație doar un palier al dialogului în care instituția prezidențială se va angaja  pentru viitorii cinci ani,  palierul intern. Numai că, pentru a avea o abordare cât  mai nuanțată și mai cuprinzătoare a subiectului, trebuie să ținem seama de faptul că. în conformitate cu  articolul 80 din  Constituție „Președintele României reprezintă statul  român și este garantul independenței naționale, al unități și al integrității naționale a țării’’. Cu alte cuvinte, Președintele României este investit cu mandatul de cea mai înaltă răspundere de a fi exponentul și promotorul Interesului Național în relațiile externe ale statului nostru național, unitar și independent.

Pe bună dreptate atunci, putem și trebuie să facem o comparație între modul în care înțeleg să poarte dialogul cei doi candidați și să ne întrebăm care dintre acestea două abordări este cea în care viitorul președinte al tuturor românilor va discuta cu partenerii noștri europeni și cu cei din toate azimuturile? Mai direct spus, trebuie să ne decidem dacă  alegem un președinte care poate rezista, fizic și moral, unor discuții sau negocieri de durată și chiar tensionate, negocieri care nu întotdeauna s-ar putea să se poarte numai în termeni destinși și amiabili, dovedind răbdare, tact și pricepere pentru a răspunde provocărilor sau suspiciunilor (nu întotdeauna rezonabile!) sau dacă vom vota unul care va prefera numai croazierele sau șuetele mondene, eventual încă o șepcuță și câte un schimb de amabilități de circumstanță. Evitând sau pur și simplu fugind de subiectele dificile,de negocieri prelungite, în care trebuie să ai coloană vertebrală și determinare pentru a obține ceva concret și viabil pentru România și pentru români. Negocieri în care să îi fie teamă sau pur și simplu să nu dorească să respingă, argumentat și demn, soluții impuse și cerințe arbitrare, care contravin opțiunilor esențiale ale României europene și stat membru al Alianței Nord Atlantice. Ultimă soluție-ultimă din mai multe puncte de vedere!-  pe care, de cam cincisprezece ani încoace, chiriașii din Palatul Cotroceni ne-au făcut să o numim, cu mult năduf, „poziția ghiocelului sfios’’.

Iată o întrebare la care cred că este cazul să ne gândim foarte-foarte serios înainte de a pune ștampila pe buletinul de vot. După cum cred că ar mai fi posibil să ne mai punem și o această întrebare conexă: care dintre aceste două tipuri de dialog pe care îl va promova viitorul președinte al României ar fi cel dezirabil pentru unii sau alții dintre partenerii noștri externi sau transcontinentali?

Dar, deocamdată, prefer să punem punct,aici, discuției…

Autor: Șerban Cionoff

Sursa: Jurnalul.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss