C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Ilie Serbanescu: “In subsidiara din România a unei bănci vest-europene, exploatarea omului de către om este mult mai mare decât acasă la mama ei!”

Cum naiba se face că tocmai statisticile cele reci sunt cele mai incendiare?!

ilie serbanescu

Potrivit EBA (Autoritatea Bancară Europeană), băncile din România sunt, ce să vezi?!, pe podiumul european al profitabilității, și anume nu oricum, ci fiind de peste trei ori mai profitabile decât media europeană, iar față de cele din Occidentul european, unde se află grosul băncilor și care influențează determinant media, sunt de și mai multe ori mai profitabile (de pildă, de vreo 8 ori decât cele din Germania)!

Să nu zicem că nu-i și România în frunte, și nu doar la coada tuturor clasamentelor europene!

Ca să fim mai preciși: indicatorul ROE (rentabilitatea capitalurilor) a atins în România (pentru primele nouă luni din 2016) 17,3%, față de 5,4% media europeană, iar indicatorul ROA (rentabilitatea activelor) a fost de 2%, de peste 6 ori mai mare decât media europeană de 0,3%. Iar la reperul credite/depozite, cu excepția Maltei, îi spulberăm pe toți: doar 70,5%, adică nici nu sunt împrumutați atâția bani pe cât ajung să se strângă în depozite, în timp ce media europeană, influențată masiv de situația din țările vestice, este 120%, respectiv nu ajunge banul din depozite pentru acoperirea creditelor oferite clienților (populație și economie).

Dar, ca în povestea „afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul“, să vedem cum stau de fapt lucrurile dacă deschidem cât de puțin ușa! Să vezi drăcie în aceste statistici: aceleași bănci – dar absolut aceleași bănci – se află pe podiumul rentabilității în România și la coada rentabilității în Vestul Europei! Că sunt aceleași bănci știe și Grivei, nu de alta, dar bănci românești nu prea există! În România, activează de fapt bănci cu capital străin, unele în regim de subsidiare, altele chiar în regim de sucursale ale grupurilor străine. În esență, pe la ele pe acasă, aceste aceleași bănci trag din greu, unele chiar abia răsuflă, dar pe aici, pe la noi, duduie de prosperitate (și anume, de o prosperitate de câteva ori mai minunată!). Cum se face treaba? Măcar s-o știm și noi!

Dacă nu suntem cumva idioți, atunci totul este clar de la bun început: aceleași bănci, aceleași operațiuni, același gen de credite, același gen de depozite, același management, păi, de unde să vină diferența, și încă una de câteva ori, decât de pe spinarea clienților?! Altfel spus, o subsidiară nu poate fi mult mai profitabilă decât o alta a aceleiași bănci, decât dacă își jecmănește mai tare clienții! Nu sunt greu de depistat detaliile rentabilității superioare a subsidiarelor din România ale băncilor occidentale. Sediile bancare în România costă mai puțin (taxele pe proprietăți sunt derizorii, iar chiriile sunt mai mici). Nu există, practic, piață bursieră în România care să concureze băncile în materie de economisire. Monopolul bancar fiind total, se pot practica dobânzi la depozite și mai scăzute, iar comisioanele bancare ajung la nivel de jaf (nici prin gând nu le-ar trece responsabililor bancari occidentali să le practice la ei acasă). Iar un adevărat dezmăț există în zona creditului: nu numai că acesta nu este promovat pentru investiții și creare de locuri de muncă (de unde rolul nestimulativ economic al activității bancare în România), ci cu predilecție pentru consum, dar este impus cu dobânzi generale prohibitive. Să nu ne facem a uita că, exploatând monopolul deținut, subsidiarele din România ale băncilor din Vestul Europei practică marje de dobânzi inadmisibile și fără egal în Europa, încărcând creditele cu o penalitate de „risc de țară“ de 3-4 puncte procentuale, deși acționează din interiorul țării, semn sfidător ce ilustrează însă statutul colonial pe care îl atribuie României. Cum dracu’ să nu fie mai profitabilă o bancă occidentală la București decât la München? Repudiatul Marx ne-ar spune direct cum stă treaba: în subsidiara din România a unei bănci vest-europene, exploatarea omului de către om este mult mai mare decât acasă la mama ei! Ceea ce Marx nu prea avea cum să precizeze la vremea sa este că-i vorba, anume, de subsidiara dintr-o țară colonială a sistemului centru-periferie, pe care îl constituie acum orice bancă transnațională devenită placă turnantă a transferurilor dinspre săraci spre bogați.

Autor: Ilie Serbanescu

Sursa: Cotidianul

Related Posts

One Response “Ilie Serbanescu: “In subsidiara din România a unei bănci vest-europene, exploatarea omului de către om este mult mai mare decât acasă la mama ei!””

  1. lalalei says:

    Demential! Bancile de pe-aci mai profitabile decat bancile din Germania de vreo 8 ori, ROE-17,3% fata de 5,4% in primele 9 luni din 2016 – guvernarea tehnocrata, ROA-2%, de peste 6 ori mai mare decat media europeana de 0.3%; monopol bancar; comisioane bancare la rang de JAF; INCARCAREA CREDITELOR cu o penalitate de “RISC DE TARA” DE 3-4 PCTE PROCENTUALE = STATUT COLONIAL!
    Regina Elisabeta a II-a a acordat prerogative pt declansarea negocierilor de iesire din UE!!!!
    Bomba-n plic la sediul FMI din Paris!!!!
    Vest am vrut, apus avem.

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss