C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Ce e de făcut? One big China.

Acum vreo 10 ani, Occidentul punea sub semnul întrebării capacitatea tehnică a Chinei de a face mega-construcții, susținând ba că nu respectă siguranța în construcții, ba că se fac prea din pripă şi sigur e ceva în neregulă.



Intre timp, China a făcut 15000 (!!) km de linii ferate pentru trenuri de mare viteză (printre multe alte mii şi mii de construcții ale viitorului. N-o să le enumăr, doar ca proporție cantitativă şi ne putem da seama: in 20 de ani, China a consumat ciment cât SUA in 100 de ani. C-o fi bine, o fi rău, e altă discuție.)

Toată infrastructura e made in China şi liniile şi trenurile şi materialele de construcții şi forța de muncă. Nu s-a prăbuşit niciun pod, nu a deraiat niciun tren. Recent, ieri mai cu seamă, anunță lansarea celui mai lung pod maritim din lume (55km) care uneşte Hong Kong cu China interioară. Puteți să o luați ca glumă, dar din primele 5 cele mai lungi poduri din lume, 6 sunt in China.

Povestea e aşa: China joacă în altă ligă, se pregăteşte pentru viitor cu o forță şi o vitalitate care in lumea occidentală sunt demult apuse (he!). In Italia au început să cadă din picioare şi fără cutremur poduri, scări rulante, care ucid oameni. Si nu e un fapt întâmplător. Nimic nu e de fapt întâmplător. Ce e greşit? Totul. Stiu, cei mai mulți vor zice, eh, Italia, corupția, nepăsarea, cam ca la noi. Ei bine, nu e aşa. (Si dacă ar fi aşa, de ce tot vrem noi să ne facă italienii autostrăzi? N-am să-nțeleg). Uşor, uşor, Occidentul se rupe. La propriu. Recent, nu ştiu dacă ați auzit, s-a rupt un pod in Bavaria care a blocat circulația feroviară şi a fost un deranj mare pentru navetişti şi businessurile din zonă. Mie mi-au spus nişte nemți. Si ei la fel de nemulțumiți de ce se întâmplă în țara lor. A căzut şi mitul superorganizării nemțeşti.

Occidentul este intr-o uriaşă capcană pe care şi-a întins-o singur. Sunt mai multe, dar ăsta e esențial: laissez faire. Modelul economic care spune că piața reglează totul. Si că astăzi economia e musai să facă un salt calitativ, spre cunoaştere şi inovare, că ăsta este viitorul. Intr-o oarecare măsură, aşa s-ar putea să fie. Si aici, piața simte pulsul. Problema e că Occidentul (sau cel puțin o parte a lui) nu va ajunge acolo să-l vadă. Pentru că piața nu gândeşte strategic, decât acolo unde vede profitul. Aşa cum însă banii nu te fac fericit, deşi e bine să-i ai, tot aşa nici piața nu te face împlinit ca stat, deşi e bine s-o ai.

Atât Europa cât şi America (din câte ştiu) dispun de o infrastructură fizică de prima şi a doua generație cam la orice. E depăşită fizic şi moral. Ca exemplu, faptul că România excelează la viteza de transfer de date e simplu de explicat: pentru că infrastructura e nouă, pe când în Vest capacitatea de înnoire a celei vechi e scăzută. Acum China face infrastructură arzând generații, trecând direct la 3 şi 4. In fine, poate nu trebuie generalizat, eu nu am făcut o analiză amănunțită pe sectoare şi tipuri de infrastructură, doar constat.

Multă vreme s-au incercat tot felul de soluții de inginerie financiară pentru a atrage fonduri private să investească in infrastructura din Vest. PPP, joint venture etc. Nu merge, pentru că investitorii nu pot sta 20 de ani ca să recupereze investiția. Libera circulație a capitalului le-a dat posibilitatea asta, să găsească nişele cu rate de rentabilitate mai mari (multe fiind nişte ficțiuni) şi se duc pe ele. Si atunci?

Păi, atunci, treaba e aşa: e cel mai prost moment pentru Europa şi America, pentru că la o infrastructură care se dărâmă fizic, se suprapun cele mai mari datorii suverane pe care le-au avut vreodată multe dintre țările care trebuie să-şi refacă această infrastructură. Colac peste pupăză, mai vin şi restricțiile climatice, care înseamnă costuri, norme de poluare, materiale şi tehnologii scumpe. Nu e simplu. Şi nu e cu atât mai simplu cu cât s-a crezut că epoca industrială a trecut. Că ne vom hrăni virtual şi că vor munci roboții. Fals. Tot ce e făcut de om e supus uzurii. Da, avem drumuri romane, vechi de 2000 de ani, le vedem. Uitați-vă bine la ele, că tot pe ele s-ar putea să circulăm. Vrem să mergem pe autostrăzi peste 10 ani ca pe drumurile romane? Pentru că aşa vor arăta.

Acesta e cel mai important aspect. Al doilea aspect grav este cel al pierderii de competențe tehnice. Da, o să mă injure toată lumea, dar spun de 10 ani cel puțin: procesul Bologna pentru educație superioară in UE e greşit şi stupid. Generații pierdute. Tineri pregătiți pentru nimic. O țintă falsă de absolvenți cu studii superioare care nu pot mişca nimic in economia reală. De ce sunt disperați in Europa pentru muncitori calificați veniți din Est? Doar pentru salarii mai mici? Nu. Sau nu numai. Pentru că nu mai are cine să facă munca aia tehnică. Bologna este glonțul pe care Europa şi l-a tras singură in cap, având un singur gând: că astfel poate deveni la fel de competitivă ca SUA pe sectoarele high tech. In fapt, pierdem toți, in planul economiei reale.

România e prinsă in capcana asta. Nu vom avea autostrăzi şi linii de mare viteză. Si nu le vom avea indiferent câte guverne vom schimba şi câți Dragnea vor intra la puşcărie. Nu le vom avea nu pentru că nu ne dă UE bani sau că nu i-am atrage la un moment dat. Ci pentru că nu mai are cine să le facă. Am dat lucrările marilor constructori din Italia, Franța, Austria, Germania etc. Cât durează să facă un amărât de pod? Sau o stație de metrou? E vina guvernului? Nu, că nu guvernul lucrează pe şantier si ne tot spune nea Gheorghe aici pe fb. Amânările țin în primul rând de incapacitatea lor. Tehnică şi umană. Si e târziu, oricâți vietnamezi, africani şi nepalezi vom aduce.

Ce e de făcut? One big China.

Glumesc. Dar, in cele din urmă, pentru securitatea planetei şi a oamenilor, lumea va trebui să găsească acel echilibru de cooperare care înseamnă o combinație între compromisul nedorit, dar necesar şi stabilitatea dată de un sistem controlabil. Poate in cheia asta trebuie să citim şi schimbarea de doctrină in relațiile internaționale a Americii. Nu ştim cum va arăta viitorul, dar e cazul de ceva vreme să ne fi pus problema celor trei corpuri. China a avansat în ecuație şi o să realizăm cândva că Vestul a rămas în urmă. Si ştiți ceva? A mai fost.

Autor: Cristian Moisoiu

Sursa: Cristian Moisoiu Facebook

Related Posts

One Response “Ce e de făcut? One big China.”

  1. Gheorghe si Ion asupriti de straini says:

    IN CARE VEDEM RAVAGIILE FACUTE DE NEOMARXISTI IN OCCIDENTUL “CIVILIZAT” : TUPEU, AGRESIVITATE, MINCIUNA SI VICLENIE – CARACTERISTICILE SOROSISTILOR ONEGISTILOR REZISTENTI SPALATI PE CREIER CU “VALORILE” OCCIDENTULUI :

    Dr. Vasile Astărăstoae: „Prima mea întâlnire cu… corectitudinea politică”

    De către
    Anonimus
    24 octombrie, 2018

    Pentru cei care idealizează tot ce vine din vest și bagatelizeaza tot ce este autohton m-am decis (deși nu o fac frecvent) să relatez o amintire.
    Prin 1995 – 1996, nu rețin exact data, am fost invitat la o sesiune de dezbateri cu tema „Bioetică și genetică” în Luxemburg. Organizatorii, (un centru catolic afiliat Universității din Luxembourg), asigurau taxa de congres și masa. Bineînțeles, fiind la începutul carierei mele în Bioetică, m-a onorat invitația și am făcut toate eforturile pentru a participa. La acea conferință, au fost prezenți 60 de participanți din Uniunea Europeană, noi românii, fiind singurii din afara „spațiului european”. În prima zi, printre vorbitori a fost și un genetician francez (nu un nume recunoscut, de aceea pentru a-l identifica ar trebui să caut în arhivă și chiar nu merită acest efort), care, cu aroganța caracteristică francezilor, și-a început expunerea în felul următor: „Deși sentimentele mele de ateu sunt jignite de faptul că în această sală este afișat un crucifix și sunt persoane îmbrăcate în preoți, totuși am să vă spun câteva lucruri”.

    Expunerea sa era plină de platitudini și, în același timp, dovedea că nu are nici cele mai elementare cunoștințe de etică și bioetică. Am așteptat o reacție a sălii. Liniște. Nimeni nu a luat cuvântul. Nici măcar pe marginea prezentării. Atunci, am cerut cuvântul și am spus că: „Sentimentele mele de creștin sunt jignite de afirmațiile vorbitorului și mă aștept ca în spiritul politeței franceze să-și ceară scuze. Cu atât mai mult cu cât într-o sală, aparținând unui centru catolic, vorbitorul știa că va găsi un crucifix și nu portretul lui Marx”.

    Am mai făcut câteva comentarii cu privire la conținutul științific al prezentării, (pentru cei care nu știu, începutul carierei mele universitare a fost la Genetică), după care m-am așezat. Aceeași liniște în sală. A urmat pauza de masă. Nu cunoșteam pe niciunul dintre participanți și de aceea am fost uimit când absolut toți s-au înghesuit în jurul meu și m-au invitat să stau cu ei la masă. A făcut ordine decanul Facultății de Teologie din Luxembourg, care a spus că voi sta cu staff-ul la masă. În timpul mesei, toți m-au felicitat pentru intervenție, dar m-au întrebat un lucru, care atunci m-a siderat: „Nu vă este frică de repercusiunile din universitate pentru intervenția dumneavoastră? Oricare dintre noi, dacă am fi avut o asemenea intervenție, am fi fost raportați și a doua zi am fi fost excluși din universitate, chiar si dintr-o universitate catolică”. Am rămas uimit. Am răspuns: „aceasta a fost opinia mea și nu văd de ce universitatea trebuie să mă cenzureze”. Și am primit următoarea replică: „Ce fericiți sunteți că puteți să vă susțineți deschis opiniile. Asta deoarece încă nu știți ce înseamnă corectitudinea politică”.

    Acest episod m-a marcat mai mult decât am conștientizat și de aceea peste tot unde am fost am militat pentru libertatea de opinie și împotriva așa-zisei corectitudini politice.

    P.S.1: Celor dezamăgiți de rezultatul referendumului le transmit că ar trebui să fie mândri. O inițiativă civică a adunat în jurul ei peste 3 milioane jumătate de aderenți. Niciun partid politic, în ultimul timp, nu a avut un număr de simpatizanți atât de mare.

    P.S..2: Săptămâna aceasta, având în vedere că sunt în așteptare peste 400 de cereri, voi face curățenie în lista de prieteni de pe Facebook pentru a face loc celor cu care împărtășesc aceleași valori.

    dr. Vasile Astărăstoae

    Vasile Astărăstoae (n. 1 august 1949, Fălticeni) în perioada 1990-1996 a fost prodecan al Facultăţii de Medicină Iaşi, iar din 2008 rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie «Grigore T. Popa» Iaşi. În 1996-1999 a fost membru în Consiliul Colegiului Medicilor Iaşi, iar din 1999 preşedinte al Colegiului Medicilor Iaşi. În perioada 2003–2007 a fost secretar general al Colegiului Medicilor din România, iar din 2007 preşedinte al Colegiului Medicilor din România. În perioada 1997-1998 a fost director al Direcţiei Sanitare Judeţene Iaşi, iar din 2001 director al Institutului de Medicină Legală Iaşi.

    https://m.facebook.com/notes/vasile-ast%C4%83r%C4%83stoae/prima-mea-%C3%AEnt%C3%A2lnire-cu-corectitudinea-politic%C4%83/615868972142117/

    http://anonimus.ro/2018/10/dr-vasile-astarastoae-prima-mea-intalnire-cu-corectitudinea-politica/

    CINSTE SI RECUNOSTINTA PENTRU ASTFEL DE PATRIOTI SI OAMENI NORMALI ! IATA ADEVARATELE VALORI PE CARE TREBUIE SA LE PRETUIM SI CARE MERITA SE NE CONDUCA TARA ! NU COZI DE TOPOR TRADATORI SI ALOGENI, STRAINI DE NEAM CARE NE VAND TARA SI NE TRANSFORMA IN COLONIA DE SCLAVI A OCCIDENTULUI IUDEOMASON !

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss