De parcă nu îi erau de ajuns cele două rușinoase palme pe care le-a tras, fără să clipească și fără să roșească, pe obrazul nostru, al românilor și neromânilor trăitori pe aceste meleaguri, domnul(încă)președinte Klaus Iohannis ne-a mai administrat,mai nou și mai nou, alte două ofense de ordin moral. Prima dată, atunci când, vorbind despre posibilitatea unirii cu frații noștri de peste Prut, s-a referit la „cele două popoare”, pentru ca, în urma unor intense proteste din țară și de peste Prut, a revenit și a pretins că nu a spus „cele două popoare”, ci „cele două națiuni”.
Rocadă a termenilor care dovedește foarte precara sa pregătire în domeniu sau, mai rău, că, atunci când emite asemenea alegații, domnia sa nu se consultă cu specialiștii de la care poate primi observații pertinente despre sfera și conținutul noțiunilor „popor/popoare”, respectiv „națiune/națiuni”. Dar, mai presus de orice, dovedește că domnul(încă) președinte Klaus Iohannis nu are puterea de a trece peste niște foarte exacerbate vanități de eu, recunoscând faptele atunci când a greșit. Că domnia sa nu a socotit că merităm o asemenea recunoaștere publică a greșelii, asta este o treabă despre care putem discuta mai aplecat cu altă ocazie, nu prea îndepărtată, sper.
Cea ce a doua gravă ofensă adusă nouă, unei largi majorități a cetățenilor români și, prin asta, memoriei noastre colective, o găsim în informația care apare pe pagina Președinției României, potrivit căreia, la Reuniunea Consiliului European de la Bruxelles din 21-22 martie anul curent, „Președintele Klaus Iohannis a evidențiat rezultatele foarte importante realizate până acum de Președinția Română la Consiliul UE materializate prin finalizarea unui număr considerabil de dosare”.
Păi bine, oameni buni, dar cine era cel care, nu mai departe de luna noiembrie 2018, striga ca din gură de șarpe că România nu este pregătită să facă față mandatului Președinției rotative a Președinției Consiliului UE?! Răspuns:era însuși domnul președinte Klaus Iohannis! Drept pentru care, săritori din fire, frații comunitari din Finlanda s-au oferit să preia, în locul nostru, președinția! S-a întâmplat,însă, ca exact la ei acasă, să se producă căderea guvernului, adeverindu-se, și în acest fel, înțelepciunea zicalei românești despre ce va să pață cel care se bucură prea repede de necazul altuia…
Au avut, de aceea, perfectă dreptate mai tinerii și foarte combativii mei colegi de breaslă Oana Zamfir și Adrian Ursu care, împreună cu distinșii lor invitați la ediția de aseară a emisiunii „Exces de putere”, au atras atenția asupra antagonismelor ireconciliabile pe care le generează afirmațiile președintele Klaus Iohannis și au pus întrebarea de elementar bun simț: când a fost domnia sa sincer, în noiembrie 2018 sau acum? Întrebare inevitabilă cred și eu, atâta vreme cât nu văd ce l-ar fi împiedicat pe domnul(încă)președinte să vină în fața nației și să recunoască faptul că a greșit atunci când a lansat în spațiul public suspciunea- deloc rezonabilă!- că România nu este pregătită să preia și să exercite președinția Consiliului UE.Se temea, cumva, domnia sa că, prin această recunoaștere, aduce atingere credibilității instituției prezidențiale? În cazul acesta, îl asigur că se înșeală amarnic. Dimpotrivă, sunt pe deplin încredințat că, dacă ar fi făcut o asemenea declarație publică, primul care ar fi avut de câștigat era însuși Klaus Iohannis! Care, și așa, se află deja într-o vizibilă campanie pentru un nou mandat prezidențial, iar aceste puncte marcate la capitolul curaj și sinceritate nu cred că îi erau de prisos.
Că nu a făcut-o, asta este,de-acum treaba domniei sale și a echipei de campanie. Numai că, emițând cu atâta nonșalanță două sau mai multe declarații care se bat cap în cap, domnul Klaus Iohannis aduce o dublă gravă ofensă majorității covârșitoare a românilor. Majoritate reprezentată, mai nou și mai nou, de procentele foarte ridicate din populația cu drept de vot a scumpei noastre patrii care, potrivit mai multor sondaje de opinie, nu vor da curs invitației prezidențiale la referendumul ce ar urma să aibă loc în aceeași zi cu alegerile europarlamentare.
Am afirmat că avem de-a face cu o dublă ofensă din partea domnului Klaus Iohannis și continui să îmi susțin ideea pentru că sunt convins că nu există decât două variante în care domnia sa citește psihologia poporului român. Așadar, domnul(încă) președinte al României nu a simțit nevoia să își asume și să își corecteze cele două afirmații profund incorecte- cărora le adaug și pe cea despre „infatuații”și „lipsiții de toleranță” care au susținut ideea referendumului pentru familie- pentru că socotește că avem o foarte precară memorie colectivă. Sau, lucru mult mai grav, pentru că domnia sa crede că avem ținere de minte dar nu avem și tăria de caracter pentru a readuce adevărul la lumină. Chiar dacă (sau tocmai pentru că?!) bătălia pentru adevăr presupune foarte multe riscuri și mari sacrificii.
Pun punct, deocamdată,discuției, dar nu înainte de a vă preveni să nu va fie de mare mirare dacă, mâine-poimâine, domnul Klaus Iohannis va ieși la rampă pentru a clama că nu a spus niciodată așa ceva și că totul nu este decât o scorneală a infatuaților și a celor lipsiți de toleranță. Motiv pentru care vrea să mai #reziste încă un mandat în Palatul din Dealul Cotroceni.
Autor: Șerban Cionoff
Sursa: Jurnalul.ro
Adauga comentariu