Cu niște ani în urmă, o seamă de neni și tanti din țara noastră, nu puțini, își suplimentau pe Rețea numele de botez cu “Schengen”.
Era un gest foarte fromoos, de identificare individuală cu o aspirațiune colectivă (națională putem zice dacă vrem, și vrem), aspirațiune compromisă și abandonată de corupții din USL care cîștigaseră alegerile din 2012. Europenismul furibund al multor concetățeni de-ai noștri și-a depistat atunci încă o cale de atac la Ponta&Antonescu ambalată într-o cauză nobilă. Așa s-a născut prenumele onlain “Schengen”, strămoș al rezistenței cu diez de-acu.
Ce vremuri… Robert Nicolae Turcescu era încă locotenent-colonelul lui Gabriel Oprea. Laura Codruța Kovesi se afla exact în aceeași situație, colonelă. Diferența ar fi că, în vreme Robert Nicolae Schengen Turcescu și-a spovedit la televizor înrolarea, Laura Codruța Kovesi a specificat că ea nu știa că fusese făcută, colonelă, de Generalul în a cărui sufragerie petrecuse clipe de neuitat într-o seară a iernii prezidențiale 2009. N-a știut. În primă fază, și Robert Nicolae Schengen Turcescu specificase că n-a știut. După, a cedat în lacrimi. Bărbat, deh…
Trecînd peste aceste episoade decupate parcă din benzi desenate cu Familia Adams, aici avem altceva. Aici avem un contract de prestare marfă pe drepturi de autor între ministerul olandez de externe și presigiosul proiect Rise. Marfa solicitată românilor: “money laundering pattern in Eastern Europe”. Guvernul Olandei, țară care blochează mecanic aderarea României la spațiul Schengen, plătește cîteva mii de euro pentru ca niște neica nimeni ieftini să-i livreze chiar din România argumentele blocajului (alea publice), argumente mascate sub forma anchetelor jurnalistice vezi Doamne independente. Trist. Scîrbos. Las’ că jurnaliști lulii de la Rise Project se vînd pe sperțuri de frizeri, dar nici n-au livrat recent mai mult decît invenții confortabile, intern, pentru naturelul tulburat al califatului duduii Codruța, iar, extern, utile, între altele, frumoasei țărișoare contractante, a cărei răvășitoare ambasadoare dejunează cică spontaneu cu diverși derbedei în libertate ai regimului Băsescu. Și uite cît de emoționant se umple, pas cu pas, tabloul cu destule personaje de care au depins și încă depind foarte multe lucruri, inclusiv aderarea României la Schengen.
Dacă acest document preluat din Lumea Justiției este real, aici avem și un contract încadrabil la trădare. Cum poate fi descrisă mai fidel trădarea decît prin furnizarea contra cost, către un guvern străin solicitant, de instrumente care contravin și sînt folosite împotriva interesului național al statutului tău? Repet: dacă acest document preluat din Lumea Justiției este real. Ar putea fi, de pildă, la fel de real ca proprietățile din Brazilia despre care scris-a Rise Project că aparțin condamnatului penal Liviu Dragnea, șeful ciumei roșii, dușmanul statului de drept, obținute prin money laundering pattern, potrivit contractului. Dăcât că nu se adeveriră a aparține condamnatului, raradraq!
Repet iar: dacă acest document e real, mă-ntreb și ce leziuni traumatice va provoca el în sufletul unui Robert Nicolae Schengen Turcescu, patriot român proeuropean, ex-locotenent colonel cu serviciu militar nesatisfăcut, actualmente om politic român cu indemnizație de deputat peempee. Deci, mai bine sa nu fie real. Să nu sufere săracu om…
Autor: Sorin Faur
Sursa: Sorin Faur
Adauga comentariu