„Imitând metoda albinei, am să folosesc în compoziţiile mele acele lucruri care corespund adevărului şi voi aduna fructul mântuirii de la chiar duşmanii noştri. Dar voi respinge tot ceea ce este fără valoare şi în mod fals etichetat drept cunoaştere”. (Sf. Ioan Damaschinul).
Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Nicolae, Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi, la iniţiativa Comisiei de Educaţie a Sfintei noastre Arhiepiscopii, înaintăm prezentul memoriu, preoţilor, consiliilor parohiale, tuturor cadrelor didactice din şcolile parohiale interesate de buna desfăşurare a procesului de educaţie religioasă început în acest an în parohiile noastre, cât şi de corecta îndeplinire a sensurilor pedagogic-educaţionale de care încercăm să ne îngrijim.
A serba sau nu Halloween-ul? Aceasta este întrebarea pe care mulţi creştini şi-o pun. Probabil că un prim răspuns ar putea fi acela, arătat de Sf. Apostol Pavel, că tot ce nu vine din convingere este păcat. Aşa că, dacă nu eşti convins că poţi să participi la astfel de manifestări, mai bine nu participa. Mai există şi un alt posibil răspuns. Multe sărbători din spaţiul laic, şi aici includem şi pe cea despre care vorbim acum, au elemente bune, iar altele denaturate. Cele trei săptămâni care au stat la baza cercetării noastre, au adus în vedere atât elementele pozitive pe care le regăsim în sărbătorirea acestei zile, dar şi unele care pot aduce multă tulburare comunităţilor de tineri români de pe continentul nord american.
Halloweenul este un subiect sensibil extrem de dezbătut şi pricina multor opinii contrare. Scopul acestui memoriu nu este de a lua părtăşie uneia dintre grupările pro sau contra, ci de a transforma atitudinea noastră faţă de Halloween într-o acţiune motivată şi asumată conştient. Mulţi se uită la istoricul Halloweenului şi, bazaţi pe aceasta, recomandă sau nu, o anumită poziţie faţă de ea. Uneori o astfel de analiză poate ajuta, dar nu credem că are o contribuţie decisivă în a lua o hotărâre justificată. Fără îndoială, originea acestei sărbători poate fi plasată în ocultism şi păgânism, iar grupările satanice, în unele regiuni, îi ataşează o însemnătate deosebită, ceea ce trebuie să ne îngrijoreze pentru a nu deveni noi părtaşi unor astfel de manifestări.
Originile Halloween-ului datează de pe vremea celţilor. Aceştia care au trăit în urma cu 2000 de ani în zona în care se află acum Irlanda, Anglia şi nordul Franţei. Ei sărbătoreau venirea Anului Nou pe 1 noiembrie. Această zi era considerată ca fiind sfârşitul verii şi al recoltelor bogate şi începutul unui nou anotimp întunecat, friguros: iarna. Celţii asociau această perioadă a anului cu moartea. Ei credeau că în noaptea dinaintea Anului Nou graniţa dintre lumea viilor şi cea a morţilor dispărea. În noaptea de 31 octombrie sărbătoreau festivalul Samhain. Se credea că în cursul acestei nopţi fantomele celor morţi se întorceau pe pământ pentru a le face rău celor vii. Această noapte era noaptea în care druizii (preoţii celţi) făceau predicţii asupra viitorului. Pentru o populaţie dependentă de o lume naturală, aceste profeţii nu făceau decât să le ofere confortul necesar pentru o iarnă lungă şi friguroasă. Pentru a comemora acest eveniment, druizii organizau focuri imense în care sacrificau animale. Ei spuneau că sacrificarea acestor animale era o ofrandă adusă zeilor. Pe toată durata acestor serbări, oamenii purtau costume pe care şi le confecţionau din piele şi capete de animale. După stingerea focurilor ei păstrau cenuşa acestora şi o considereau drept o amuletă care îi va proteja de lucrurile rele din lume şi
mai ales de perioada rece a iernii.
În jurul anului 43 înainte de Hristos, romanii au cucerit majoritatea teritoriilor celţilor. În decursul a patru sute de ani cât au dominat aceste teritorii, două festivaluri de origine romană s-au combinat cu Samhain, festivalul celţilor. Primul festival era Feralia. Acesta se sărbătorea într-una din zilele lunii octombrie. În această zi romanii sărbătoreau scăparea de moarte. Al doilea festival se ţinea în cinstea zeiţei Pomona, zeiţa fructelor şi a pomilor. Simbolul acestei zeiţe este mărul şi combinarea acestui festival cu cel al celţilor explică de ce de Halloween se practică obiceiul prinderii merelor cu dinţii dintr-un bol mare cu apă.
În jurul anului 800, influenţele creştinismului au ajuns şi pe teritoriile celtice. În secolul VII însă, papa Bonifaciu IV a hotărât ca ziua de 1 noiembrie să fie dedicată Tuturor Sfinţilor, iar papa Grigorie al IV-lea, după 827, a stabilit-o ca sărbătoare a întregii Biserici Romano-Catolice. În această zi se aduceau rugăciuni martirilor. Această sărbătoare era numită sărbătoarea tuturor sfinţilor, iar noaptea dinaintea ei (noaptea festivalului Samhain) era numită ajunul tuturor sfinţilor (All Hallow Eve). De la această denumire s-a ajuns la cea de Halloween. Mai târziu, în jurul anului 1000, biserica romano-catolică a hotărât ca ziua de 2 noiembrie să fie dedicată tuturor spiritelor. Această zi a fost dedicată morţilor. Ea era celebrată asemănător Samhain-ului: cu focuri mari, parade şi deghizări în costume care reprezentau sfinţi, îngeri şi demoni. Cele trei sărbători (ajunul zilei sfinţilor, ziua sfinţilor şi ziua sufletelor) au fost numite Hallowmas.
Acestea ar fi câteva dintre reperele istorice caracteristice sărbătorii pe care sperăm că dumneavoastră să le cercetaţi şi poate dacă consideraţi necesar să le completaţi.
Scopul principal al memoriului nostru pleacă însă spre înţelegerea acestei sărbători, în primul rând, şi apoi dorinţa de a îndrepta şi interveni acolo unde ispitele lumii în care trăim pot aduce un efect negativ asupra copiilor noştri. Nu este necesar să vă spunem despre evenimentele triste care se petrec în această zi, incendiile, groaza, teama şi suferinţa pe care anumite grupuri de tineri o consideră oportună ca şi prilej de participare. Vrăjitoria, ocultismul şi mişcările păgâne într-adevăr folosesc această sărbătoare ca principala lor zi de slujire.
Pe lângă toate aceste lucruri intervin şi unele aspecte pozitive. Pentru cea mai mare parte a copiilor din S.U.A. şi Canada, ziua de Halloween este una dintre cele mai plăcute de peste an, o zi de bucurie, de voie bună, de relaxare şi în acelaşi timp de construcţie a încrederii prin oportunitatea singulară a copiilor, în societatea în care trăim, de a interacţiona cu oameni pe care nu îi cunosc. Ceea ce surprinde în mod special cu prilejul sărbătorii este, aşa cum se ştie, costumaţia care poartă, de cele mai multe ori, amprenta fantomaticului. În mod tradiţional sunt folosite cearşafuri vechi, decupându-se anumite porţiuni şi figurând chipul unui spirit care priveşte atent. Alte chipuri foarte populare sunt diferite schelete, vrăjitoare, pisici negre etc. Culorile preferate cu ocazia sărbătorii sunt negrul, precum noaptea, ca şi portocaliul, precum culoarea dovleacului, toate vorbind de moarte, spirite rele…
Pentru toate acestea am considerat oportun că este necesar tratarea acestui subiect în parohiile şi în şcolile parohiale din Arhiepiscopia noastră. De ce? Simplu. Dorim să atenţionăm asupra unui eveniment care captează atenţia şi canalizează preocupările multora, începând de la copii, până la părinţi şi bunici în perioada aceasta a anului. Dar ceea ce a reprezentat motivul major de îngrijorare care a dus la hotărârea luării unei atitudini prin prezentul memoriu, a fost constatarea că efectele acestui tip de manifestări se resimt în primul rând în şcolile unde învaţă copiii noştri, în companiile în care lucează cei adulţi. Biserica trebuie să se exprime în acest caz pentru a oferi un punct de referință spre folosul mântuitor. Totodată exprimăm îngrijorarea pe care o avem ca părinţi privitoare la conotaţiile negative de ordin psihic, emoţional, educaţional şi comportamental pe care le-ar aduce asupra copiiilor antrenarea lor în participarea activă denaturată la anumite manifestări așa zis specifice Halloween-ului fără ca acestea să fie bine înţelese.
Este un paradox cum, în cadrul sistemului eduaţional, dar şi în societate, ne plângem din ce în ce mai des de creşterea gradului de agresivitate al copiilor, cât şi de amplificarea lipsei de receptivitate a lor la orele de curs; drept urmare se ţin simpozioane şi se organizează concursuri sau olimpiade pe tema „nonviolenţei”, iar în paralel cu aceasta, stimulăm indirect tocmai această agresivitate prin direcţionarea greşită a creativităţii copiilor cu urmări greu de anticipat şi poate chiar iremediabile în viitor.
O parte a Halloween-ului promovează sub masca divertismentului cultul morţii, personificarea morţii şi a forţelor răului, aceasta fiind în contradicţie totală cu natura şi menirea Bisericii si a unor instituţii formative, putând tulbura mintea şi afecta sănătatea spirituală şi morală a copiilor, tinerilor, dar şi a adultilor, prin efectele cumulative dezastruoase ale acestei ,,sărbători”, ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a demonicului, a urâtului, a odiosului, a magiei, în viaţa lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat. De altfel, în cunoscutul documentar TV „Invazia păgână” se spunea că la întrebarea „Cum aţi vrea să serbaţi Halloween-ul?”, 80% din elevii americani de clasa a IV-a de la o şcoală au răspuns zâmbind: „Aş vrea să omor pe cineva !” Acesta este impactul sărbătorii! Ca şi în anii precedenţi şi în acest an, în America şi Canada s-a promovat această sărbătoare din considerente comerciale care o aşează prin cele 4.7 miliarde de dolari pe locul doi ca şi profit. De nu vom fi cu luare-aminte, copiii noştri îşi vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult, sadism şi violenţă (îi ajută în acest sens desenele animate cu monştrii, jocurile agresive pe calculator, filmele horror şi cărţile pentru copii, deja clasice, din seria Harry Potter, etc….. deci la ce ar mai trebui să lăsăm şi Halloweenul să se adauge… nu au oare ei prea mult?!).
Biserica, adică noi, mădularele ei vii, nu trebuie să luăm parte aşadar la unele dintre manifestările rele ale acestei zile, ci să le punem pe cele bune în sprijinul şi fundamentarea binelui. Căci noi nu considerăm că o Biserică, un preot sau vreun profesor îşi poate asuma responsabilitatea pentru urmările ce ar putea apărea în urma acestui nevinovat joc: „de-a urâtul”. Pentru toate aceste şi ţinând cont de aspectele pozitive şi negative pe care sărbătoarea le are asupra tuturor nu suntem împotriva persoanelor care sărbătoresc Halloweenul, ci suntem împotriva unor efecte şi influenţe pe care acesta le poate produce în cugetele celor slabi.
Vă oferim mai jos câteva resurse:
Scripturistice:
Vechiul Testament
Deuteronom 18, 9-14: „Când vei intra tu în pământul ce ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te deprinzi a face urâciunile pe care le fac popoarele acestea. Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător, nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii. Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea şi pentru această urâciune îi izgoneşte Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta. Iar tu fii fără prihană înaintea Domnului Dumnezeului tău; Căci popoarele acestea, pe care le izgoneşti tu, ascultă de ghicitori şi de prevestitori, iar ţie nu-ţi îngăduie aceasta Domnul Dumnezeul tău”.
Iezechiel 44, 23: „Ei trebuie să înveţe pe poporul Meu a deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt şi să le lămurească ce este curat şi ce este necurat”.
Pildele lui Solomon 22, 6: „Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea”.
Noul Testament
I Tesaloniceni 5, 21-22: „Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului.”
Efeseni 5, 11-12: „Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi.”
Iacov 4, 7-8: „Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici[1].
Iulian Capsali – Dăm Halloween la tot poporu’, de la mic la mare!
Ce mi se pare simptomatic pentru halul în care suntem ca neam, este că sărbătorile creştine sunt ignorate în şcolile româneşti, în schimb o sărbătoare păgână, care are trimiteri directe la vrăjitorie şi satanism, este serbată că fiind ceva cu totul special în aproape toate şcolile din ţară. Imaginaţi-va la Iaşi că orele s-ar întrerupe în şcoli şi s-ar face o serbare legată de Cuvioasă Parascheva. Sau la Bucureşti în ziua de 27 octombrie, de Sf. Dimitrie cel Nou, sărbătoarea creştină a oraşului. Cum ar sări în sus seculariştii lui Soros şi „elitele”, care scriu „Dumnezeu” cum îl simt, adică invariabil cu „d” mic, şi cărora le pute că poporul stă la coadă că să „pupe morţi” sau că mai există creştini (încă) într-o ţară înglobată în U.E. şi N.A.T.O.!
Crăciunul este de fapt un Moş Crăciun zglobiu, grăsuţ şi cu barbă mare albă, nu Naşterea Mântuitorului; Paştele e „scutit” de jertfă de pe Cruce şi Înviere, dar decorat în rozul pufos al iepuraşilor care se ascund după ouă mari vopsite în culori de curcubeu. Am devenit o colonie economică bună de exportat forţă de muncă ieftină şi de exploatat resursele naturale pe bani puţini şi distrugând mediul, adică, în ambele variante, sacrificând viitorul ţării. Dar să faci din Halloween o sărbătoare naţională mi se pare cu totul ieşit din comun, pentru că îţi sacrifici viitorul spiritual al ţării. Deşi, dacă mă gândesc la sângele celor 22 de milioane de victime inocente, de prunci ucişi – un popor nenăscut sacrificat -, cred că ne merităm pe undeva şi sărbătoarea macabră.
Totuşi, aşa cum suntem, dacă nu reacţionăm şi lăsăm că această pandemie demonică să prolifereze, nu văd cum am mai putea scoate capul în Veşnicie. Dacă nu o să luăm atitudine, ne merităm soarta de mancurţi veseli, care vor intră de bună voie pe poartă hiperstatului care se desenează deja pe plânsetele oligarhiei mondiale. Suntem direct responsabili de viitorul copiilor noştri! E dreptul lor să trăiască în normalitate, hrăniţi de seva Tradiţiei acestui neam creştin![2].
Halloween-ul. Marturia unui român de Canada
În Vancouver anul trecut de Halloween s-a dat foc unei case. În alt oraş canadian s-a dat foc unei biserici. Pisica profesoarei de muzica a copiilor a fost prinsă în acea noapte şi a fost omorâtă prin extensie (trasă de cap şi de coadă în acelaşi timp). Dacă nu deschizi uşa în acea seară ai şansa să îţi vezi casa pictată cu ouă în cel mai bun caz. Cu toate acestea preferăm să petrecem seara cu alţi prieteni ce nu favorizează această sărbătoare. Copiii au început să aibă coşmaruri noaptea după primul Halloween petrecut în Canada. De atunci evităm magazinele sau cel puţin departamentele cu produse de sezon. Sunt copii care preferă să nu meargă la şcoală în acele zile pentru a evita expunerea la tot felul de măşti hidoase. Inclusiv şcolile sunt decorate în acelaşi spirit. Se citesc copiilor povesti cu vrăjitori şi alte subiecte asemănătoare. Poliţia este în alertă. Numărul de crime de orice fel este în creştere în această noapte. Şi cu toate acestea statul suporta această sărbătoare aducătoare de profit pentru unii şi devastatoare pentru alţii. Captivează copii prin dulciurile pe care le primesc. Mai uşor ar fi să traversezi un cimitir în orice noapte a anului decât să străbaţi anumite străzi ale oraşului decorate cu scene groteşti inspirate din filme de groază în noaptea de Halloween. Este un contrast aşa de mare între această sărbătoare şi sărbătoare Crăciunului ce urmează… Pentru cei ce nu au credinţă în Dumnezeu este totuşi un bun motiv de comparaţie între ceea ce are Dumnezeu de oferit faţă de puterea întunericului. Şi totuşi alegerea rămâne a fiecăruia[3].
Marius Matei – Este scandalos că Ministerul nu a pus la îndemână copiilor Abecedarele, dar să se facă pregătiri febrile pentru acesta sărbătoare demonică, este inadmisibil[4]
„Nu va trimiteţi copiii în şcolile care serbează acesta mizerie! O zi lipsa de la şcoală nu o să fie o nenorocire. Tot dispreţul pentru acest ministru incompetent şi gregar, precum şi şefilor de inspectorate şcolare lipsiţi complet de o minimă decentă, că să nu zic de o minimă inteligenţă. Nu poţi să induci o asemenea pandemie #demonică, cu bună ştiinţă, în şcoală românescă, decât dacă eşti complet cretin”. (Declaraţie a deputatului Daniel Gheorghe). Este scandalos că Ministerul să nu fi pus la îndemână copiilor Abecedarele, dar să se facă pregătiri febrile pentru acesta sărbătoare demonică, înscrisă în calendarul „Bisericii” sataniste este inadmisibil. „În ultimii ani şi-a făcut loc în peisajul public de la noi un bizar obicei desprins din mitologiile păgâne, Halloween-ul. Această petrecere cu caracter faustic, unde sub masca atractivă a « marketingului » şi a divertismului se insuflă relativizarea maleficului, are loc chiar la finalul săptămânii în care Biserica sărbătoreşte pe cei 2 mari « Dimitrie » (Marele Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, martirizat în timpul marii prigoane anticreştine de la începutul secolului IV şi pe Dimitrie cel Nou din Basarabi, Sfântul protector al Bucureştilor).
Nu elementul superficial comercial este ceea ce este criticabil la acest eveniment atât de larg pus în scenă în ultimii ani în şcolile şi liceele româneşti, ci faptul că tinde să devină o formă de « reeducare » în spiritul relativismului moral, atât de frecvent şi la modă în deconstructivismul cultural postmodern, şi totodată poate reprezenta o pledoarie pentru violenţă. Spun acest lucru deoarece statisticile existente la poliţia federală americană arată cum anual, de Halloween, se înregistrează o curbă ascendentă îngrijorătoare a infracţiunilor comise cu violenţă, fapte grave care deseori stau ascunse sub « măştile » aparent simpatice comune acestui festin.
În ultimii ani, în învăţământul public românesc, am asistat cu surprindere cum energiile, resursele şi interesul pentru Halloween au ajuns aproape să rivalizeze în intensitate cu pregătirea serbărilor destinate Naşterii Domnului Iisus Hristos. Chiar mai mult decât atât, implicarea unora dintre inspectorii şcolari şi a unora dintre directorii de şcoli în promovarea acestui eveniment mi se pare a fi dovadă unui mimetism neinspirat şi a neglijării adevăratelor valori în spiritul cărora se poate realiza educaţia armonioasă a copiilor. Copiii români merită să cunoască binele, frumosul, adevărul, au nevoie să deprindă de mici spiritul de solidaritate şi suflul demn al libertăţii şi nu în ultimul rând au nevoie a cunoaşte etică afirmată prin învăţătură creştină, temelia civilizaţiei moderne şi a lumii în care trăim astăzi.
Consider că Ministerul Educaţiei prin inspectoratele şcolare din teritoriu are datoria de a asigura baza materială şi infrastructură necesare unui proces de educaţie eficient, sigur şi modern, şi nu încurajarea unei confuzii de valori la nivelul societăţii româneşti.Relativizarea valorilor nu are drept efect pe termen lung altceva decât relativizarea personalităţii individuale şi disoluţia societăţii închegate pe filonul persoană-familie-comunitate-naţiune. În încheiere aş recomandă profesorilor, părinţilor şi elevilor care în aceste zile se angajează a cumpără diverse costumaţii pentru Halloween, să strângă aceşti bani nu pentru a se masca în chip şi fel ci pentru a ajută un/o coleg/colegă care se lupta cu serioase probleme materiale”.
——————————————————
[1] Sursa Actualitatea ortodoxă http://actualitateaortodoxa.com/articole/Halloween.php
[3] http://laurentiudumitru.ro/blog/2005/11/22/cosmarul-halloween/
Sursa: Revista Art-Emis
Adauga comentariu