Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news.



De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformăquality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:

”Încă din anii 70 au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil. Când aude o informație familiară, creierul reacționează mai rapid și se produce o scurtătură care îl face să atribuie valoare de adevăr informației, după cum explică psihologii.”(Laura Ștefănuț, Digi 24)

Or fi rușii învîrtoșați într-ale propagandei și puși pe treabă, dar m-am gîndit că rețeta asta poate fi verificată și în alte cazuri, așa că ia să vedem ce găsim în ograda noastră. Mai precis, tocmai în zona presei care demască astfel de mecanisme și șmecherii. Totuși, trecem peste faptul că platforma gazdă, considerată vîrf de lance al luptei împotriva știrilor false, manipulării și dezinformării, a recurs nu de puține ori la această rețetă cînd era vorba să acrediteze anumite informații și trenduri, de dragul unei cauze și agende extrem de bine intenționate, pentru a ne opri asupra celui mai recent exemplu de manipulare și fake newsdin lungul șir al materialelor despre asistații social din România și lenea care face ravagii în societatea autohtonă. Găzduit de alt organ quality, al unuia dintre afaceriștii paraziți îmbuibați din afaceri cu statul, articolul, deși scris absolut mediocru și fără o minimă abilitate scriitoricească, își arată măiestria prin modul în care manipulează o serie de informații, date și afirmații, pentru a demonstra teza dorită:România a ajuns țara asistaților social și a celor care fug de muncă; teză afirmată vîrtos încă din titlu.

Deși s-au întețit în ultimele luni, foarte probabil din cauza foametei de bani a căpușelor din domeniul HR (despre parazitismul, impostura și nocivitatea acestora, puteți citi un material extrem de bun aici), a antreprenorilor afectați de creșterile salariale și de faptul că populația nu mai pune botul la salariile lor mizerabile și preferă să o taie peste hotare, astfel de materiale au apărut destul de des în ultimul deceniu, parcă mînă în mînă cu politicile de austeritate și cu privilegiile + scutirile pentru investitori și anumite categorii profesionale (cei din industria IT). Digi, Pro TV, HotNews, Adevărul și mai toată media cu ifosequality și provinciale au împins la greu în spațiu public povestea cu milioanele de asistați social și cu lenea ălora de refuză să presteze pe salariul minim pe economie, în pofida diferitelor materiale care au prezentat date oficiale despre numărul beneficiarilor de venit minim garantat (VMG= 142 lei pe lună), a beneficiarilor de șomaj, pensii, indemnizații pentru creșterea copiilor și pensie de handicap, despre cuantumul acestor plăți, despre condițiile și durata în care se poate beneficia; toate arătînd o realitate cu mult diferită față de adevărul propus de diferiți mercenari semidocți din media.

Dacă aveți curiozitatea și buna credință să verificați înainte să vă năpustiți asupra oalei cu lături puse în față de media, vă invit săparcurgeți niște materiale cu o documentație mult peste ceea ce oferă trompetele propagandistice dinpresă, accesînd linkurile la care fac trimitere în cursul textului.

Trebuie să începem prin a spune că în pofida propagandei deșănțate și a afirmațiilor mincinoase despre cum se toacă bugetul public pe ajutoare sociale, la nivel de UE, România este codașă la astfel de cheltuieli: ”România cheltuie doar 0,2% din PIB pentru combaterea excluziunii sociale (dintre caremare parte din cheltuieli sunt pentru plata VMG), față de 0,8% media în UE-28. Ca procent din total bugetar, asta înseamnă 0,4%, față de 1,8% media europeană. Mai concret și de dragul comparației, într-o lună de zile România cheltuie aproximativ 15 milioane de euro pentru plata VMG, ceva mai puțin decât costul unui kilometru din cei 54 de kilometri construiți ai autostrăzii Transilvania (23 de milioane de euro).”

În articolul din Adevărul, ca și în altele din aceeași categorie a fake news-urilor cu spoială quality, se vorbește de asistați care preferă să stea acasă, fără să facă nimic, încasînd jumate din cît ar putea încasa muncind nu știu unde. Afirmația este atribuită psihologului clujean Daniel David: „Gândirea e în felul următor: «decât să lucrez opt ore, prefer să stau, chiar dacă primesc jumătate din cât aş fi primit ca salariu, dar nu depun niciun efort.” Și este cît se poate de falsă, chiar dacă vine din gura unui mare expert în mentalități, psihologii populare și altele. Pentru că datele oficiale ne arată cu totul alte sume: „141 de lei, lunar, pentru o persoană singură. Pentru o familie formată din două persoane, suma se ridică la 255 de lei, pentru una formată din trei persoane – la 357 lei. O familie din cinci persoane încasează 527 lei în total, iar pentru familiile care depășesc 5 persoane se acordă 36,5 lei în plus pentru fiecare altă persoană peste numărul de cinci, ceea ce înseamnă deja mai puțin de 100 de lei lunar pe cap de om. Pentru oricine care știe cât costă viața în România, chiar și la țară, este limpede că o persoană nu poate să supraviețuiască decent cu asemenea bani, darmite să huzurească, cum insinuează unii.”

Apoi vine povestea devenită deja folklor cu milioanele de asistați și rostogolită de media și Radio Șanț prin toate cotloanele internetului (vezi articole pe Digi și altul pe HotNews în anexă, susținînd halucinantul număr de peste 7 milioane de asistați social). Ca să le iasă milioanele alea, cei care intoxică cu bună știință, bagă în aceeași categorie a beneficiarilor de ajutor social (venit minim garantat) pensionari, copii care iau alocație, șomeri și persoane cu handicap. Pentru că beneficiari de ajutor social sunt 221.000 în toată țara. Mai precis, „conform datelor oficiale existente pe site-ul Ministerului Muncii, în luna august 2017 au fost 221.048 de beneficiari ai VMG.” Iar sumele cheltuite cu aceștia nu sunt de ordinul miliardelor de euro, așa cum mincinos afirmă media, ci ”de aproximativ 180 de milioane de euro” (conform datelor pe 2016).

Faptul că lumea nu mai acceptă să sclavagească pe salarii care de foarte multe ori îi țin tot sub pragul sărăciei, e cît se poate de normal iar predicatorii nesimțiți care tot vin cu povestea cu lenea oamenilor, fie că e vorba de antreprenori ce fac profit din sărăcia și disperarea semenilor, fie că e vorba de pseudo-jurnaliști cu simbrie, ar trebui luați la șuturi, cu tot cu minciunile lor împănate cu date și informații manipulate. Nu să li se cînte în strună și să se soarbă cu atîta poftă din rahatul propagandistic pe care-l servesc consumatorilor.

Revenind la cel mai recent caz de fals și manipulare grosolană, firește că sunt cuprinse în articol și vaietele unei căpușe din sectorul HR (resurse umane), cu eterna poveste despre cum a obișnuit statul populația cu ajutoare sociale și despre cît de nasol e că „majoritatea românilor sunt proprietari de locuințe și mai au și cîte un petec de pămînt”, ceea ce le permite luxul de a nu accepta orice job de căcat cu salariu de căcat oferit de firma lui și în urma căreia, pentru intermediere, el își face profitul. Din categoria, românii nu sunt chiar atît de săraci și disperați încît să accepte chiar orice, iar asta e nasol pentru noi și companii. Mai are și nesimțirea să insinueze că sunt leneși („preferă să nu alerge după un loc de muncă”), după ce afirmă că petecul ăla de pământ îi ține departe de foametea atît de rentabilă pentru biznisul lor. Săptămînile trecute, pentru afirmația cu găinile crescute în gospodărie și autoconsumul care provoacă pierderi bugetului de stat, Varujan Vosganian a fost terfelit și porcăit într-un hal fără de hal.

Păcăliciul ăsta, care afirmă o grosolănie și mai mare, doar că de astă dată cu pierderi în sectorul privat, e trecut cu vederea, ba chiar aprobat în cele ce zice el.
Deși în a doua jumătate a materialului e pomenit faptul că actualul nivel al salarizării din România ține în sărăcie o bună parte din cei care-s angajați pe salariul minim pe economie (prin vocea sociologului Mircea Kivu), deși adaugă că datele oficiale la nivel de UE arată că peste 38% din populația României este expusă sărăciei, autoarea perseverează cu habotnicie în ideea că cetățenii sunt leneși și fug de muncă, fără să atingă cu o floare antreprenorii și companiile care țin în sărăcie hălci întregi din societate și fără să se gîndească, de dragul logicii argumentative, că inlcuderea acestor date în material contrazic flagrant titlul și prima parte.

Dacă jurnaliștii ăștia nu ar fi leneși sau rău intenționați/chitiți pe propagandă, ar putea verifica datele oficiale și materialele documentate de alte persoane, care arată o cu totul altă realitate decît cea pe care o zugrăvesc ei. În realitatea aceea se poate observa că deficitul de forță de muncă a ajuns să fie atît de mare încît chiar și dacă s-ar îndeplini fantezia multor antreprenori și comentaci cu sensibilități naziste de a obliga prin lege populația neangajată să accepte orice job li se oferă, tot nu s-ar putea acoperi necesarul. Și s-a văzut asta la diferitele tîrguri de joburi, chiar dacă aceeași media quality a prezentat rezultatele unor astfel de tîrguri tot în registrul fake news-urilor și manipulării, după cum se poate vedea din acest caz școală de dezinformare quality.  Situația e atît de gravă încît pînă și organul portavoce a intereselor de biznis de pe ale noastre plaiuri, Ziarul Financiar, a ajuns să urle că ieșirea din această criză și evitarea uneia mai mari e

mărirea grabnică a salarilor .Lumea a plecat peste hotare, căci leneșii ăia de refuză salariile mizerabile oferite de multe ori de firme ce fac un profit de-a dreptul nesimțit raportat la remunerația muncii și la nivelul de trai din jur, se duc la alții, care le oferă ceva mai mult. În fond, ca și medicii și alte categorii profesionale cărora nu li se sare la gît că nu acceptă să lucreze pe un salariu mizerabil în nu știu ce spital semi-urban (deși statul a investit în educația lor), oamenii au ascultat de îndemnul președintelui al cărui spirit și viziune s-au dizolvat în zeci de particule ce au înmugurit în tărtăcuțele unor largi segmente de populație revoltat-activă. Iar despre asistații social care chiar beneficiază de imensa sumă de aproximativ 142 lei lunar, fiți siguri că cei mai mulți dintre ei nu doar că o duc greu, dar trag din greu la negru, de multe ori la munci pe care nu multă lume le-ar face. Dacă chiar vă interesează, puteți găsi cîteva cazuri aici, aici și aici .

În multe astfel de cazuri, avînd în vedere că avem de-a face cu un procent destul de mare de romi beneficiari de ajutor social, alternativa lor e cerșitul sau furtul, pentru că joburile, chiar și așa prost plătite, rar cînd le sunt atribuite și lor. Oricîtă gălăgie ar face hărnicimea rasistă din online. Așa că, ajutorul social și culesul de ciuperci/plante medicinale, plus furnizatul de lemne, sunt cele mai la îndemînă pentru mulți dintre ei.

De o ironie tristă și extrem de elocvent pentru mulți dintre cei care țin isonul acestui tip de fake newsși rostogolesc cui entuziasm și mînie un mit aducător de stigmat, e că foarte mulți dintre cei care I-au sărit la gît lui Vosganian gîndesc în aceeași parametri cînd vine vorba de asistații social și alți cetățeni care refuză joburile grele și prost plătite. Nu iau în calcul muncile pe care aceștia le practică pentru a-și asigura supraviețuirea, fie că e vorba de agricultură, cules, munci cu ziua la negru etc. Pentru că e o muncă disprețuită, ne-fiscalizată, intermitentă de multe ori și la periferia sistemului economic.

Revenind la paragraful de început, despre cum ajunge un mesaj fals, prin repetare, să fie acreditat ca adevăr, rețeta se verifică din plin în cazul poveștii cu plaga asistaților, inclusiv pe canalele media care denunță fake news-urile și manipulările de acest gen. Povestea e înghițită de mult, a ajuns la stadiul de platitudine, încît a dus la talibanizarea unei bune părți din societate, atît antreprenori, cît și muncitorime exploatată, săraci lipiți, oportuniști, scursuri din HR și media și păcălici din online, fără viitor. Inspectați secțiunea comentarii a unor astfel de materiale și o să vedeți acolo deversare de furie, stereotipuri, falsă cazuistică și ură, foarte multă ură. Termenul de asistat social a ajuns să comporte niște conotații foarte toxice, fiind sinonim cu un cortegiu de vicii și păcate. Lumea-și descoperă brusc hărnicia și apetitul pentru muncă, clamînd cu mîndrie că fac naveta 50 km pt 2000 de lei și „nu se plînge/nu comentează” cînd se confruntă cu astfel de nesimțiți care refuză joburi.

Dacă scopul acestor materiale, pe lîngă lobby-ul pentru unii angajatori și recrutori, este scoaterea la interval a unei categorii sociale, fără voce publică, deci fără posibilitatea de a se apăra, pentru rolul de țap ispășitor al marilor rele din societate, mișcarea reușește mai mereu. Prostimea, educată sau nu, cu salariu peste medie sau nu, cu firmă sau fără firmă, se năpustește cu sete asupra poveștii și o rumegă cu mînie și patimă. Fără prea multă reținere, putem afirma că povestea cu asistații social și leneșii care fug de muncă este unul dintre cele mai populare fake news-uri autohtone, cu o priză extraordinar de bună la toate nivelele sociale, indiferent de gradul de pregătire, de ifose și de pretenții. Încă  o dovadă că ignoranța, ura, lenea și ideile de-a gata pot face minuni cînd e vorba să unească lumea, indiferent de clasă și educație, împotriva cuiva. Mai ales împotriva cuiva slab, fără voce și apărare. Mai avem nevoie de evrei?

P.S. Semnatarul acestui text se încadrează, conform viziunii din media quality, în categoria asistaților social. Fără job (de cîteva luni) dar cu un prunc aducător de alocație.

În final, atașez o anexă preluată dintr-o interpelare aparținînd deputatului USR, Adrian Dohotaru, publicată pe site-ul USR Cluj. Anexa confruntă enormitățile din media quality sau provincială cu datele oficiale, evidențiind proporțiile manipulării și dezinformării.

Sursa: Liga oamenilor bonțideni