10 ani de integrare și sărăcie în UE: Iluzia românilor că străinii ne vor binele

Pe 1 ianuarie 2017 s-au împlinit 10 ani de când România a intrat în Uniunea Europeană. Presa mainstream și mașinăria de propagandă a Bruxellului a inundat opinia publică cu comunicate și statistici false despre binefacerile integrării României în UE, despre îmbunătățirea vieții românilor după 10 ani de subordonare intereselor noastre către comisia europeană și a marilor puteri occidentale.



Ni se oferă niște statistici, de fapt iluzii, despre creșterea potențialului economic al României și a nivelului de trai a românilor. Primii zece ani ca stat membru au adăugat un plus de 62 de miliarde de euro PIB-ului României, de la 98 de miliarde de euro la sfârşitul lui 2006 la peste 172 de miliarde de euro în 2016 spune propaganda bruxelleză.

Însă integrarea a avut mai mari costuri, nu doar avantaje. Costuri de acomodare, costuri legate de concurența mărfurilor care din 2007 circulă liber și se adaugă un cost imens, cel al hemoragiei creierelor, circa patru milioane de români care au emigrat și slăbit potențialul economic și uman privind dezvoltatarea României. O iluzie este și creșterea exporturilor. Dacă, înainte de intrarea în UE, companiile vindeau peste hotare mărfuri în valoare de 25 miliarde de euro, exporturile au fost de peste 42 miliarde de euro numai în primele 9 luni din 2016. Statistica exporturilor e un fals ideologic. E adevărat că au crescut exporturile, dar firmele care au trimis mărfuri în străinătate sunt străine sau controlate de țări străine, multe multinaționale care au încasat dividendele și profiturile le-au dus tot în țările bogate din vest și în beneficiul occidentalilor.

Investiţile străine au contribuit din plin la această creştere, prin firmele înfiinţate care au creat locuri de muncă pentru sute de mii de români. Aproape 33 de miliarde de euro au intrat în ţară de la 1 ianuarie 2007 şi până în această toamnă. E adevărat investițiile au crescut dar în beneficiul acelorași firme străine care au încasat beneficiile. Veniturile în plus nu au ajuns în buzunarele românilor, ci în conturile managerilor sau patronilor străini. Privatizările din 2001-2008 ne-au adus falimentarea economiei naționale și nu am reușit să recuperăm pierderile pentru că profitul l-a încasat compania străină. Înainte de 2008 intrau anual, în România, circa 7,3 miliarde de euro, sub formă de investiţii străine directe, după 2008, media a scăzut la 2,5-2,7 miliarde de euro, deci o pierdere de aproape 5 miliarde de euro anual. Aderarea la Uniunea Europeană a însemnat şi atragerea de fonduri în valoare de 39,9 miliarde de euro. După ce scădem contribuţia plătită de România la bugetul comunitar, rămânem cu un plus de 26,5 miliarde de euro, bani pe care economia noastră îi câștiga înainte din profiturile firmelor românești, ce ajungeau la salariații români. Azi aceste beneficii din fonduri europene ajung tot la companii și cetățeni străini. Pe hârtie, salariul mediu net a crescut de la 312 euro net în 2007 la 459 euro net în 2016, dar în realitate abia a acoperit rata inflației. Odată cu integrarea României în UE și sub diktatul Buxellului, românii au rămas tot codaşii Europei când vine vorba de PIB-ul per capita raportat la puterea de cumpărare, un indicator care arată ce putem face cu banii. În România este de 57% din media UE, faţă de 68% în Ungaria şi 77% în Portugalia.

O altă demagogie a Bruxellului este propaganda privind creșterea exportului agricol și a producției companiilor agricole din România. În schimb, realitatea e cruntă, circa 40 la sută din terenul agricol al României e controlat de străini, ceea ce face ca acest surplus de produse să aducă bani și beneficii tot intereselor de peste hotare. După 10 ani de la integrarea europenă a României, românii o duc tot mai prost, bine fiindu-le doar europarlamentarilor propagandiști de la Bruelles, precum Corina Crețu, pe salarii uriașe în euro, care oferă comunicate, ca pe vremea comuniștilor despre binefacerile false ale integrării.

Statistica nu minte. România a intrat într-o eră a subdezvoltării structurale odată cu integrarea în UE, iar românii sunt tot mai săraci. Țara noastră după 10 ani de integrare UE e mai săracă, fără autostrăzi și trenuri de mare viteză, dar cu industria, facilitățile portuare și agricultura pe mâni străine. Românii după euforia din 1 ianuarie 2007 au cunoscut imediat sărăcia UE prin criza economică din 2009, când s-au tăiat salarii, pensii și îndemnizații de mame, iar românii de atunci o duc tot mai greu de la an la an, pierzându-și speranța. Creșterea eonomică și exporturile sunt doar pentru profiturile companiilor străine care controlează economia din România. Românii sunt tot mai puțini, prin prăbușirea demografică, datorită emigrației și sărăciei, iar creșterea economică nu se simte în buzunarele românilor pentru că veniturile pleacă spre Bruxelles, Londra, Paris sau Berlin. O dezbatere științifică a Universității ”Babeș-Bolyai” evidențiază clar că România și românii au sărăcit după 1 ianuarie 2007. Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca a organizat recent o dezbatere pe tema rezultatelor la 10 ani de la integrarea României în Uniunea Europeană. Unul dintre organizatorii dezbaterii, Constantin Boștină, Președintele Asociației pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale, a recunoscut că din păcate în acești 10 ani gradul de sărăcie din România a crescut. Și negociatorul României pentru aderarea la UE, fostul ministru Vasile Pușcaș, a menționat că dacă s-ar fi realizat o adevărată integrare, peste 3 milioane de români n-ar fi căutat fericirea în afara României.

După 10 ani de la integrarea României în UE, viața și statistica ne arată că a fost o iluzie a românilor că străinii ne vor binele, o amăgire de care ne vindecăm tot mai mulți, noi, din clasa de mijloc, care de la an la an suntem tot mai săraci în ciuda comunicatelor propagandistice și zgomotoase ale Bruxellului și a europarlamentarilor bine plătiți din munca noastră; din plata taxelor și impozitelor tot mai numeroase în beneficiul unei clase suprapuse de funcționari ai comisiei europene incompetente și lacome.

Autor: Ionuț Țene

Sursa: Napoca News