Ce facem cu aceşti pungaşi?

Banii au luat circuite periculoase după criza mondială din 2008. Sume uriaşe au ieşit din România şi au fost ascunse în paradisuri fiscale. Acum, iată, lumea este zguduită de o mega escrocherie transfrontalieră. Lideri politici ai lumii, oameni de afaceri, sportivi şi actori celebri, oameni bogaţi, gulere albe, bancheri şi bănci, alţi escroci cu funcţii înalte în state ale lumii şi în ţara noastră, au folosit maşinăriile paradisurilor fiscale pentru a-şi ascunde banii murdari şi a-i proteja de taxe.

Peste 100 de nume grele din România apar în dosarele „Panama Papers”, “numărul companiilor româneşti controlate de offshore-uri s-a dublat în ultimii zece ani şi a ajuns la 9.000″, scrie „Rise Project”. Multe dintr aceste firme au obţinut contracte importante cu statul. La cîtă austeritate, sărăcie şi foame au îndurat românii, în timp ce aceşti infractori de rang înalt scoteau din ţară banii poporului, ar trebui ca tot românul să meargă la vot şi să pună ştampila în chenarul alb, stîrpind, astfel, infracţiunile la vîrf. Să iasă în stradă şi să-i trimită acolo unde le este locul pe toţi cei care au făcut politică de “vîrf” după 1990. Aşa cum a luat sfîrşit epoca socialistă cu politicienii ei, deşi corupţia în rîndul lor era absentă, tot aşa trebuie să dispară capitalismul democrat cu toţi aceşi şarlatani şi trădători cau i-au vîndut pe români şi i-au aruncat în iadul sărăciei. Numai aşa vom putea scăpa de neruşinaţii exploatatori ai poporului, corupţi pînă în măduva oaselor.

Prima victimă a „Panama Papers” este premierul Islandei, căruia islandezii ieşiţi în stradă i-au cerut demisia! Lucru care s-a şi întîmplat, sub presiunea străzii, după ce, ca primă reacţie, fostul premier Sigmundur David refuzase cu vehemneţă solicitarea imperativă a oamenilor ieşiţi masiv în stradă. Imediat după această demisie, guvernul islandez a nominalizat un premier interimar şi a cerut alegeri anticipate. Ei, aşa da, atitudine şi reacţie fermă a străzii, aşa da, operativitate în procesul de salubrizare a societăţii, aşa da, maniestare autentică a democraţiei.

Cînd vor fi recuperaţi banii încasaţi ilegal?

Pînă vom afla numele românilor care şi-au depus „ouăle de aur” în paradisurile fiscale ale lumii, să ne ocupăm de alţi muşterii care au păgubit statul. În sfîrşit, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu îi va scoate pe soţii Iohannis din casa deţinută cu fals în acte, pierdută în instanţă. Dar nu se spune nimic despre recuperarea banilor din chiriile încasate ilegal de soţii Iohannis de-a lungul atîtor ani (mai cu seamă de cei încasaţi şi după emiterea sentinţei definitive), avînd în vedere că “valoarea anuală a contractului de închiriere dintre Klaus Iohannis şi „Raiffeisen Bank” este de 60.000 de euro”, relatează „Rise Project”! Ferice de cei care au crezut gogoaşa cu banii din meditaţii, lansată în campania electorală de Iohannis! L-aţi votat, vă meritaţi soarta! Un alt muşteriu, care face pe deşteptul şi se autodeclară victimă, este dublul agent în sutană, Laslo Tökes, „trădătorul de ţară”. Acesta îşi cere înapoi decoraţia dată de Băsescu şi retrasă recent de Iohannis – singurul lucru bun făcut de Iohannis de cînd este preşedinte. Pe „păgubaş” să-l lăsăm să latre la lună! Românii şi maghiarii au trăit în pace şi fără chelălăiala lui Töcheş. Prin acţiunile şi declaraţiile sale la Consiliul Europei a făcut dovada că este un duşman, nu doar al românilor, ci şi al co-etnicilor săi, trăitori în România, care, potrivit Constituţie,, art 1, este „stat naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil”.

S-a văzut nevoit să-şi schimbe direcţia vîntului

Un alt muşteriu se metamorfozează la minut în „practicant” religios şi iubitor de cele sfinte, cînd vine vorba despre decoraţii. Unde sînt fonduri de păpat, o diplomă, o medalie, o sponsorizare, o susţinere financiară de la buget, o nobelizare, o linguşeală, o lume încornorată, hop şi Cărtărescu, cel, pînă mai ieri, înamorat de Băsescu, scriitura „orbitoare” a Cărtărescului fiind însăilată parcă pe calapodul marinarului, pe care, acum, îl reneagă. Cum Băsescu nu mai e pe tronul ţării, Cărtărescu, rămînînd fără proptele la gard, s-a văzut nevoit să-şi schimbe direcţia vîntului spre un palat de conjunctură, declarîndu-se fan înfocat şi plin de respect al fostului rege. L-am văzut gudurîndu-se pe lîngă mesele regeşti din palatele poporului, retrocedate unor trădători, care, în imaginaţia lor bogată se cred moştenitorii unui tron. Da’ de unde tron regal într-o Republică? Şi, de unde respect la Mircea Cărtărescu, cînd el deţine în palmares un premiu fraudulos „pentru o carte în care a plagiat pagina 194 a volumului „Viaţa şi opiniile lui Tristram Shandy”, scrisă de Lawrence Sterne? Dar, nu numai atît! În cartea „Faruri, vitrine, fotografii”, premiată cu fanfară de U.S.R., Cărtărescu a plagiat şi din cîntările slujbei de înmormîntare şi din Heimito von Doderer – „Ferestre luminate”, şi din „Scrisoarea lui Pliniu cel Tînăr, către Împăratul Traian„ şi din John Locke – „Eseu asupra intelectului omenesc”, scrie Ion Spînu.De unde se vede clar că insul nu e deloc dus la biserică!

Ateii pornografi, decoraţi cu „Nihil sine Deo”

El, plagiatorul care şi-a recunoscut fapta şi se declara ateu convins, a primit în moalele orgoliului, de la anticonstituţionala casă regală, medalia „Nihil sine Deo”, prin Margareta, fiica fostului rege Mihai. Plagiator, trivial şi obscen în scriitură, aşa cum îl ştiu cititorii adevăraţi, Cărtărescu s-a bucurat, de-a lungul vremii de multă zarvă şi zgomot opulent, de publicitate peste bunul simţ, de linguşitori şi lătrători din aceeaşi spiţă, care nu prea au cunoştinţă despre facerea textelor sale, poetesele au salivat la gîndul unei nopţi de dragoste alături de poetul pornograf cu plete exotice, şi iată-l, acum, la Peleş. Haideţi să vedem cum se demitizează singur inestimabilul premiant cu nepotrivitul pentru el, „Nihil sine Deo” în volumul „Ochiul căprui al dragostei noastre”: „Eu am fost crescut fără Dumnezeu. N-am spus niciodată «Înger, îngeraşul meu», îngenuncheat împreună cu mama lângă pat, n-am fost la biserică, n-am cântat colinde creştine. La mine n-a venit niciodată Moş Crăciun. Din primii ani de viaţă am auzit că Dumnezeu nu există, că sfinţii, îngerii, şi Isus însuşi sunt născociri băbeşti, că preoţii sunt nişte trântori”. Şi cîteva mostre regale din alte scrieri ale sale: „Îmi bag pu** în regina Angliei”; „Mă fu* în ea de Casa Albă?”; „C.I.A. ce că**t; e!”; „Căci sfânt era să lingi cu devoţiune scrotul iubitului tău”; – „Am avut milioane de târfe, în masa lor colcăitoare de ţâţe, cu**ri şi vulve”; „Am exersat sodomia!” Aşadar, în timp ce ateii pornografi sînt decoraţi cu „Nihil sine Deo”, intelectualii de rasă şi majoritatea românilor mor de foame şi de sete între fructele şi izvoarele corupţilor de clasă, ale autointitulaţilor prinţi, prinţese şi urmaşi ai unei iluzorii coroane, care benchetuiesc la tot soiul de aniversări, irelevante pentru istoria prezentă şi viitoare, păgubitoare şi costisitoare pentru poporul român, ştiut fiind că o parte din cheltuielile fantomaticei case regale fac gaură în bugetul de stat. În loc să dirijeze banii pe nişte cursuri de limba română, fiica fostului rege şi-a serbat cu mare fast ziua de naştere! Dincolo de lustrul pe care unii ziarişti îl dau acestor îmbătaţi de vise care nu au legături de sînge cu poporul român, duşmanii Ţării preamăresc un fost rege şi întreţin din bani publici fantoma anticonstituţională a „casei regale”, care face o nobilă gaură în buget.

Constituţia României prevede clar şi citeţ, atît cît să înţeleagă şi urmaşii fostului rege care stîlcesc ruşions limba română, că România este Republică prezidenţială. Art (2), Constituţia României: „Forma de guvernământ a statului român este republica”, unde legal, normal şi moral, rege ar trebui să fie statul de drept cu instituţiile sale, nu exilaţii rentieri, nici infractorii cu funcţii în stat!

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: Art-Emis