Prof. Daniel Fonoage: „Să nu uite nimeni că atunci când statul era neputincios Biserica a păstrat unitatea de neam, limba şi credința poporului nostru!”

Discurs susţinut în plenul Adunării Naţionale Bisericeşti, în data de 24 februarie 2016, de către Profesor Daniel Fonoage din Arhiepiscopia Alba Iuliei.

„Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfinţiile Voastre,

Preasfinţiile Voastre,

Preacucernici părinţi şi iubiţi fraţi,

Ne aflăm într-un moment de o importanţă deosebită şi de aleasă preţuire că împreună, astăzi, aici, facem o analiză a anului care a trecut, un an de trudă, spre slava lui Dumnezeu şi a Sfintei Biserici, pe calea mântuirii noastre şi a întregii lumi.

2015 a fost un an plin de încercări pentru Biserica noastră, dar în acelaşi timp şi cu multe izbânzi spirituale prin care românii nu au ezitat să arate puterea credinţei lor prin fapte relevatoare a nobleţei spirituale şi morale cu care s-a născut şi a dăinuit acest neam.

Cu mare tristeţe vedem cum periodic şi sistematic sunt lansate atacuri nedrepte împotriva Bisericii Ortodoxe, pregătite în ungherele cele mai lugubre ale unor frăţii oculte, străine de neam şi ţară, ce au ca ţintă distrugerea morală şi materială a poporului român. Rămân siderat când văd cum valorile noastre spirituale bimilenare sunt pângărite cu atâta ferocitate, greu de înţeles, chiar de către unii dintre fraţii noştri români. Cum să loveşti cu atâta ură şi răutate Biserica, Trupul lui Hristos, şi să nu vrei să vezi cât de esenţial este rolul său de a menţine echilibrul moral într-o lume bulversată de o promovare tot mai acerbă a răului şi de o inoculare agresivă a inversării valorilor umane într-o societate care se vrea a fi normală ?

Tare mă tem ca nu cumva tocmai această normalitate să nu fie dorită de unii care urmăresc atingerea unor scopuri meschine, bine stabilite şi uşor de intuit. În acest fel riscăm să ajungem în situaţia de a ne fi jenă să ne salutăm pe stradă, de a evita să-i ajutăm pe cei slabi, milostenia ar deveni desuetă, patriotismul o poveste din trecut, iar respectul copiilor faţă de părinţi ar naşte un sentiment de ruşine.

Şi atunci vă rog să-mi permiteţi să mă întreb cum va arăta acea lume în care binele va fi confundat cu răul, iar nemernicia, răutatea şi patima vor fi considerate virtuţi umane? Sper să nu ajungem niciodată să trăim într-o astfel de lume pierdută într-un întuneric existenţial.

În 2007 un om de cultură român spunea: «Anticreştinii îşi maschează anticreştinismul printr-o retorică de tip drepturile omului», iar aceştia urmăresc alungarea lui Dumnezeu din viaţa oamenilor şi încurajarea îmbrăţişării unui stil de viaţă profan. Sub aceeaşi lozincă asistăm cum o mare majoritate creştină este pusă la colţ de o minoritate ateistă, riscându-se, dacă nu se ia atitudine, crearea unui precedent periculos care poate da naştere unor mutanți ideologici aducători de ură şi dezbinare interumană.

Se recurge uneori în mass media cu multă patimă la dezinformare şi la o prezentare denaturată a realităţii tocmai pentru a pângări frumuseţea spirituală a românilor.

Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Bartolomeu spunea: «dragii mei, sub masca libertăţii, a democraţiei, a îngăduinţei, vor să ni-L smulgă pe Dumnezeu din suflet şi rugăciunile de pe buze şi din urechi. De aceea, trebuie să fim treji noi creştinii şi biserica noastră pentru că vremurile încep să fie grele. Şi vor fi din ce în ce mai grele. În numele democraţiei se pregătesc crime morale».

Şi cum să nu fie o crimă morală când pretinşi mari raţionalişti şi liberi cugetători ca leii răcnind s-au zbătut să oprească difuzarea rugăciunii «Tatăl Nostru» la postul de Radio România, să elimine icoanele din şcoli, să alunge religia din învăţământ şi, mai nou, să ne lămurească de inutilitatea construirii Catedralei Mântuirii Neamului.

Doamne, luminează sufletele acestor fraţi ai noştri şi fă-i să vadă frumuseţea Bisericii Tale şi cât de minunate sunt lucrările ei spre slava Ta Doamne şi pentru mântuirea neamului nostru.

Acum, mai tare ca oricând, se impune ca absolut necesar o apropiere a Statului de Biserică pentru o împreună lucrare spre binele ţării. Statul şi Biserica sunt cei doi plămâni ai unei naţiuni prin care aceasta trebuie să respire pentru a exista sănătos. Cum să separi Biserica de Stat când poporul are nevoie de ambii plămâni ca să supraviețuiască într-o lume tot mai poluată din punct de vedere moral?

Să nu uite nimeni că atunci când eram la un pas de a ne pierde identitatea ca naţiune, când statul era neputincios, Biserica a fost aceea care a menţinut viu românismul prin păstrarea unităţii de neam, limbă şi credinţă a poporului nostru. Să nu uite nimeni că prima şcoală românească a apărut în tinda Bisericii şi că preoţii au fost primii dascăli ai fiilor de români, iar prin grija unor ierarhi de seamă ca Varlaam, Dosoftei, Simion Ştefan şi Antim Ivireanul, limba română a fost salvată de la pieire.

Îi sfătuiesc pe aleşii noştri, în calitatea dânşilor de reprezentanţi ai statului să rămână aproape de Biserică, să-L păstreze pe Dumnezeu în suflet şi să nu ezite în a se sfătui cu ierarhii Bisericii pentru bunul mers al ţării.

Să ne rugăm lui Dumnezeu cu şi mai multă stăruinţă să ne ajute să desăvârşim construirea Catedralei Mântuirii Neamului ca o dovadă a izbăvirii spirituale a poporului român. Ar fi un semn de mare neputinţă naţională să nu o ducem la bun sfârşit din fel de fel de motive. Cu bună chibzuială se pot face de toate: şcoli, spitale, autostrăzi, stadioane, tot ce este necesar unei ţări.

Dacă ne gândim puţin că în Evul Mediu european cu dalta şi cu ciocanul s-au ridicat sute de catedrale cum noi astăzi cu atâtea mijloace moderne să nu fim capabili să construim o Casă lui Dumnezeu ca un simbol suprem al spiritualităţii poporului român.

Merită toată cinstea parlamentarii care au dat dovadă de înţelepciune, de credinţă în Dumnezeu şi că sunt buni români atunci când au respins toate încercările acestor liberi cugetători de a transforma în lege unele acţiuni anticreştine şi antiromâneşti.

Cred că se impune ca aceste acţiuni iresponsabile făcute sub masca libertăţii şi a democraţiei să fie tratate cu maximă prudenţă pentru a nu fi puşi în faţa şi altor anomalii ideologice. Probabil că mâine se va propune coborârea simbolurilor religioase de pe locaşurile de cult sau interzicerea participării la hramuri sau a colindatului pe motiv că unii se simt lezaţi în dreptul lor de a cugeta liber.

Este demn de evidenţiat demersul Bisericii Ortodoxe Române de a cere prin referendum stipularea în Constituţia României că familia reprezintă căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, ca o reacţie împotriva celor care urmăresc desfiinţarea firescului în ceea ce înseamnă familia. Să nu ezităm în a cere părerea românilor şi în alte situaţii importante pentru că în cele din urmă poporul este legiuitorul suprem al unei naţiuni.

Dacă îmi este permisă o propunere, cred că ar fi util ca fiecare ierarh, pe lângă consilierii preoţi pe care îi are în preajma sa să-şi aleagă şi un consilier laic, onorific pentru o implicare mai activă a laicatului în bunul mers al Bisericii.

Iar în final, pe cei care se consideră mari raţionalişti şi liberi cugetători îi sfătuiesc să mediteze la ce spunea Blaise Pascal acum 350 ani: «Pariaţi că Dumnezeu există. De câştigaţi, câştigaţi tot. De pierdeţi, nu pierdeţi nimic»”. 

Sursa: Basilica.ro