Biserica şi Familia sunt cele două nuclee sociale şi spirituale care vor trebui prezervate cu orice preţ. Am arătat de ce Noua Ordine Mondială, dictatura “soft” a corporatocrației ce a fost instaurată şi la noi, vrea să le distrugă. Fără ele însă pierim şi ca persoane, şi ca neam.
Pentru că suntem oameni ai cetăţii, trebuie să ne intereseze însă şi politica. Aici lucrurile sunt deja grave. Partidele importante ale ţării au fost demantelate sub presiunea Hegemonului sub pretextul corupţiei – care evident că există, dar corupţie se găseşte în ţările cele mai mari exportatoare de “democraţie” din lume. Vedem cazuri flagrante în care nu se întâmplă nimic, aşa cum este cel al lui Hillary Clinton sau Sarkozy, unde, spre exemplu, sute de milioane de dolari/euro ce provin din ţările cu deficit de democraţie (eufemistic spus) au intrat în conturile lor, încălcând legile. Sarkozy a avut şi cinismul de a pune umărul la campania militară împotriva binefăcătorului sau, Muamar Gaddafi, fapt ce a dus la transformarea unei ţări prospere într-o ruină.
Ambii politicieni vor candida în alegerile prezidenţiale din ţările lor, cu mari şanse – din cauza manipularii grosolane a publicului prin mijloacele media -, să (re)devină primii oameni în stat.
Marea corupţie a băncilor şi multinaţionalelor este bandijonată uşor de justiţie, inclusiv la noi. Pentru că oamenii politici depind direct de acesti centri generatori de putere. Vedem la noi cum dosarele EADS sau Microsoft sunt uitate, cum despre tunul Bechtel prin care ne-am pricopsit cu cea mai scumpă autostrada din lume (1 miliard 800 de milioane/ 50 de km.) nu mai spune nimeni nimic.
Problema acoperiţilor din presă şi a organizaţiilor Soros (care beneficiază de zeci de milioane de euro anual) este însă mutarea atenţiei şi a agendei publice spre Biserică. Iar bugetul pentru anul în curs dedicat serviciilor secrete, cel mai mare dintre toate statele NATO, arată către ce fel de stat ne îndreptăm.
Practic, PSD şi PNL au fost demantelate, pentru că Hegemonul nu suportă o putere internă care să aibă relevanţă în plan naţional. Este acelaşi modus operandi ca şi în cazul Italiei, când prin operaţiunea “Mani Pulite” a fost decapitată clasa politică a Italiei, operaţiunea fiind concepută de CIA ca să aducă la butoane persoane obediente. Chiar şi Berlusconi le este indezirabil, fiind prea puternic şi având propriul imperiu mediatic. De aceea media mainstream și agențiile de presă mondiale l-au desființat ca imagine.
Ideali pentru plutocraţii care fac politica lumii sunt un Romano Prodi (ministru de justiţie, prim-ministru şi preşedinte al Comisiei Europene), Mario Monti (prim-ministru tehnocrat, ministru economiei şi finanţelor, comisar european) sau Mario Draghi (fost guvernator al Băncii Centrale a Italiei, membru în conducerea Băncii Mondiale, preşedinte al Băncii Centrale Europene). Ce au ei în comun? Toţi au fost consilieri, vicepreşedinţi sau directori ai băncii Goldman Sachs Internaţional. Ca o paranteză, banca plutocraţiei o susţine actualmente în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din SUA pe Hillary Clinton, alături de veșnicul și omniprezentul George Soros.
În România, “curăţarea” clasei politice (de fapt punerea ei la dispoziţia unei conduceri extra-naţionale) este făcută cu aportul SRI şi al DNA. Aparent, primul rezultat este “soluţia” guvernului tehnocrat condus de Dacian Cioloş (comisar european), care conţine miniştri aflaţi în vacanţă din instituţii europene/mondiale, o doamnă ministru neavând nici măcar domiciliul în ţară, aşa cum cere legea, dar având totuși avantajul că este căsătorită cu un ofiţer american.
Spun aparent, pentru că în fapt prima lovitură împotriva unei politici interne s-a făcut prin desemnarea, în urma unei operaţiuni de manipulare publică fără precedent după revolta din ’89, a unui preşedinte-mazetă, Johannis, total străin de interesul naţional şi preocupat mai degrabă de cel personal (case, vacanţe în străinătate, toaletele soției etc).
Înainte să plece în vacanţa de Crăciun din Florida, Klaus Johannis a retrimis în parlament o lege care proteja cetăţeanul de abuzul băncilor, asta după ce a cedat la presiunea ambasadorilor şi a şefilor a patru mari bănci europene care au cerut vehement respingerea Legii Dării în Plată.
Desigur, DNA şi-a făcut şi el datoria şi a început atacul împotriva unui iniţiator al legii, parlamentarul Daniel Zamfir, soţul jurnalistei Oana Stancu. Aceasta deşi legea a fost votată în unanimitate aproape în ambele Camere ale Parlamentului și trecuse prin cinci comisii de specialitate.
Inițial au fost asmuţiţi împotriva lui ofiţerii acoperiţi din presă, iar Bogdan Olteanu – nepotul Giselei Vass (bunica din partea mamei – o stalinistă notorie), având acum o sinecură la BNR -, l-a ameninţat direct cu DNA-ul. Care s-a executat.
Care este însă ideea – este Daniel Zamfir așa un mare pericol?
Mesajul este clar și se adaugă celor anterioare: pumnul ridicat este de fapt împotriva Parlamentului, singura instituţie care e mai greu de controlat. De aceea este şi cea mai atacată instituţie a statului la această oră, atacul fiind iniţiat de Băsescu, principalul vector de colonizare al României în cei 10 ani de mandat.
El este cel care a vrut să desfiinţeze o cameră, Senatul. Adică acea cameră în care se mai opune încă tăvălugului antidemocratic preşedintele Călin Popescu Tăriceanu. Până când, probabil, va fi închis preventiv ca un infractor periculos.
De aceea cred că în acest an, în plan politic, Parlamentul trebuie aparat de încercarea de a-l reduce la un rol decorativ. Adică să nu devină ceea ce este acum președinția și guvernul.
Iar pentru asta, partidele ar trebui susținute si întărite. Aceasta dacă mai vrem să păstram, cât de cât, democrația.
Ce este acum pe cale să sucombe în fața ideologiei totalitare Globaliste.
Autor: Iulian Capsali
Sursa: Iulian Capsali
Adauga comentariu