Am cerut libertate în ’89, oferind în schimb petalele roșii ale sângelui nostru tânăr. Am dorit tehnologia vestului, nivelul de trai al vestului, dar…. Mecanismele complicate ale democraţiei post decembriste ne-au adus în pragul disperării. Dorinţele ni s-au îndeplinit, dar trecute prin ecranul ce schimonoseşte şi schimbă stânga cu dreapta, ca o oglindă deformatoare de bâlci. Am dorit dolari, dar dolarul a devenit din ţânţar armăsar; am dorit supertehnologie şi am primit la început ciurucurile vestului (televizoare vechi, maşini de spălat depăşite, frigidere la mâna a doua) şi îmbrăcăminte, multă îmbrăcăminte ieftină şi uzată, spre a nu ajunge să ne arătăm ruşinea sărăciei noastre lucii către vestul opulent. Puţină decenţă, ce naiba! Şi mai strângeţi puţin cureaua să nu vă cadă pantalonii luaţi pe credit.
Mecanismul pervers al creditului se insinuează aproape pe nesimțite în viața noastră de zi cu zi. Se face credit la orice, ca să putem mânca şi folosi acum, totul urmând a fi plătit de generaţiile viitoare. Care generaţii? Da! Am uitat. Vânzând copiii nu vom mai avea viitor, sau ca în cazul Turciei medievale, care după ce ne-a luat feciorii ca tribut, acum vine spre noi ca o ţară prietenă, altoită, înromânită. Poate aşa se va întâmpla şi cu State Unite ale Americii, folosite pe post de portaltoi de către copii noştri, cumpăraţi cu două milioane de lei şi vânduţi cu 15 mii de dolari de către intermediari. Aceștia se vor întoarce în bazele NATO din România şi îşi vor cheltui solda aici pe fetiţe, îngheţată şi palincă….
Avem două milioane de români în Spania, avem 1,5 milioane în Italia, avem în America, avem în Burkina Faso, ș.a.m.d.p. Și astfel, ca într-un shaker uriaș ce ne-a cuprins pe toți și ne agită spre dezmembrare unicelulară și individuală, ne vom „topi” poporul în Spania, Italia, Anglia, Germania, Australia, Canada, devenind gelatina mondială înromânită.
Odată se spunea de România: „Frumoasă ţară; păcat că-i locuită!”. Acum nu prea mai este. Sărăcită şi vândută baronilor locali sau străinilor, aşteaptă să fie răscumpărată de românii care se spetesc în occident pentru fiecare eurocent. Migraţie şi emigraţie… Păsări călătoare, românii ce se vor întoarce de pe câmpurile de căpşuni, vor găsi ţara ocupată de unii și de alții şi atunci vor pleca din nou să caute un loc mai sigur şi încă nedescoperit de aceşti dinozauri capitalişti; poate în Patagonia sau Noua Zeelandă.
Egiptenii, în complicatul lor alfabet hieroglific, aveau o mitogramă, un simbol pentru democraţie: imaginea unui măgar. Acesta, cum îl știm, este fudul şi leneş, rage penibil şi îşi plimbă falnica sa podoabă: urechile şi falusul. Ce se vede oare dintr-o turmă de oi democratice și cuminți, mai întâi și mai întâi? Bineînțeles, măgarul.
Ca într-un vis vrăjit al unei nopţi de vară shakesperiene, România a devenit democratică și europeană, prezentându-şi în prima linie simbolurile mândre și politicienii de prim rang. Acum îi știm cu toții aproape pe toți, pentru că sunt mereu și mereu aceiași. Dar ce au făcut ei pentru țară, pentru România? Mai nimic. De fapt ei nu sunt interesaţi de ţară, ci de ce este afară sau de cum suntem priviți din afară. Ei numai roiesc în jurul trupului slăbit al mamei Patria care i-a născut, ca trântorii în jurul stupului, neproducând nici miere, nici polen, ci numai un bâzâit enervant şi gratuit. În campanile electorale se îmbracă și se machiază cu grijă, îşi ascund abdomenul proeminent şi iau lecţii de dicţie, pentru ca discursul lor să fie unul credibil. Din păcate, sau din fericire, numai câţiva se vor întâlni cu Regina – Putere şi se vor putea afişa pe buletinul-de-vot al alegerilor viitoare.
Restul bondarilor vor chibiți din planurile doi și trei ale Puterii, visând la o viitoare schimbare de guvern sau la finanțări nerambursabile pentru firmele cărora le fac lobby, pentru a putea să trăiască ei și familiile lor la nivel supereuropean sau supermondial. În visurile lor cele mai frumoase, ei nu mai sunt români, ci sunt primele exemplare ale unei noi specii: „Internaționalul”. Ca și unii fotbaliștii împrumutați de cluburile sportive străine pentru o perioadă de timp, uită până și limba în care au spus „mamă” pentru prima dată. Acest „Internațional” n-are țară, n-are mamă și nu e patriot. Este născut de planeta Geea (Pământ), crescut de Soare (cea mai apropiată stea) și populează Galaxia (Calea Lactee). Pentru că oricum nu fac nimic pentru țara lor și fac totul doar pentru ei, aș îndrăzni să îi numesc pe acești „semizei” egoiști actuali, „fanarioți”; de fapt le voi spune chiar „noii fanarioți” sau New Phanariots.
Poporul nostru avea o vorbă despre cel lipsit de duh: „Prostul nu e prost destul/ Dacă nu e şi fudul”. Împăunaţi şi bătând din pinteni, fanarioţii noştri actuali (sau New Phanariots) se înghesuie la ciolan. Dar ciolanul, în 25 de ani și-a cam pierdut carnea… Se vor mulţumi ei oare numai cu pâine și sare?
Autor:George V. Grigore
Sursa: Ziarul Natiunea
Adauga comentariu