Sprijinirea IMM-urilor cu care se laudă guvernele este o minciună! Iar, cu referire la guvernele Boc şi Ponta din ultimii ani, contrastul a fost cel mai izbitor între realităţile politicilor urmate şi balivernele pe care le-au aruncat deopotrivă în spaţiul public, fie de pe poziţii pretinse de dreapta, fie respectiv de pe poziţii pretinse de stânga, despre IMM-uri ca osatură a economiei de piaţă, a clasei mijlocii şi a democraţiei. Gogoriţa guvernamentală principală este că s-ar promova impozite mai mici pentru IMM-uri care să le ajute în punerea pe picioare a unei afaceri şi în susţinerea ei. Fals
Este tocmai invers! Se pretinde că, în acest scop, pentru protecţie, celor mai mici dintre IMM-uri, aşa-numitelor microîntreprinderi, li se permite să plătească nu un impozit de 16% pe profit, ci un impozit de 3% pe venit (asupra încasărilor). Consecinţa: microîntreprinderile care abia se ţin pe picioare şi nu realizează profituri plătesc la greu impozit pe venit în locul unui impozit pe care nici n-ar ajunge să aibă pe ce a-l plăti. Noile proiecte guvernamentale accentuează această consecinţă.
Nu numai că IMM-urile sunt dezavantajate la impozitare, dar sunt cele vizate ori de câte ori există vreun proiect de taxare suplimentară şi oricum sunt singurele bombardate de controale şi agresate de amenzi.
Minciuna sfruntată este întreagă în legătură cu accesul la resurse. Înzestrarea tehnologică a IMM-urilor este derizorie. Si nicio facilitate nu este oferită pentru finanţare. Creditarea pentru capital de lucru şi investiţii este la fel de scumpă ca un împrumut pentru consum. Creditarea bancară nu acoperă nici 15% din nevoile IMM-urilor, care supravieţuiesc de fapt prin autofinanţare.
Nimeni dintre reprezentanţii autorităţilor nu discută cu IMM-urile. Acestea sunt doar carne de tun. Ca şi, cu unele excepţii clientelare, capitalul autohton în general. Singurul „partener” al autorităţilor guvernamentale de la Bucureşti sau din judeţe este capitalul străin.
Într-o demagogie greţoasă, se pretinde că există scheme de sprijinire financiară a IMM-urilor. Grija pentru aceste scheme a fost atât de mare încât guvernul Ponta a „uitat” să prevadă banii pentru aşa-numita schemă de minimis în bugetul pe anul în curs. Banii vor veni poate doar la rectificarea bugetară. În schimb, nu au fost uitaţi banii, de vreo 30 de ori mai mulţi, pentru ajutoare de stat. Care se dau aproape numai capitalului străin! Când cineva cere vreo explicaţie de ce se dă copleşitor doar capitalului străin – care este şi puternic financiar şi înzestrat tehnologic – dar mai nimic capitalului românesc, ţi se spune că aceste ajutoare sunt acceptate de UE pentru crearea de locuri de muncă. Mai plimbaţi ursul fraţilor cu a voastră UE cu tot, căci întregul capital străin dă în România locuri de muncă doar la 29% din forţa de muncă, iar bietele IMM-uri la vreo 50%!
Autor: Ilie Serbanescu
Sursa: Jurnalul.ro
Multe din marile companii straine (cum sunt cele de telefonie mobila) sunt inregistrate in paradisuri fiscale, deci nu platesc niciun leu statului roman.
Sa ne amintim ca dl. Ilie Serbanescu a fost ministru si a fost numit ministru tocmai ca se erija in mare priceput si rezolvitor al problemeloreconomiei romanesti. Dar nu a facut nimic cat a fost ministru.
De strigat a strigat mereu dar atat. E un om depasit de evenimente, un negativist ce nu prezinyta nici o solutie.
Asemenea oameni nu ar trebui bagati in seama. Noapte buna d-le Serbanescu!
atunci a vazut dl. serbanescu ce poate face ca ministru! adica nimic fara voie de la stapanire!