Pentru cei care nu au chef, răbdare sau timp de pierdut pentru a investiga diverse proteste sau cauze sociale, o rețetă aproape infailibila de a iesi cu fruntea sus din aceasta încurcătura o reprezinta orientarea după vedete de prim-rang. Dacă vreun actor, cântăreț sau vedeta tv este în avangarda unei mișcări, atunci sigur în spate se ascunde ceva îndoielnic. Dacă mișcarea respectivă este dominata și de scopuri vagi, abstracte sau apeluri umanitariste, atunci se poate lăsa deoparte orice dubiu: cu siguranță, e vorba de o cauza putredă de la început și pana la sfîrșit.
Nu altfel stau lucrurile, de pilda, cu propaganda isterică legată de încălzirea globala. Zilele trecute, Leonardo DiCaprio a tinut un discurs “înălțător”, la sediul Națiunilor Unite, în care a reluat toate minciunile-povești de groază, devenite locuri comune ale gândirii ecologist-progresiviste: se schimbă vremea, crește temperatura, se topește gheața, trebuie sa facem ceva. Verdictul a fost apocaliptic, dar DiCaprio a identificat rapid responsabilii principali: omenirea în ansamblu (“Humankind must become accountable on a massive scale for the wanton destruction of our collective home”) și economia de piață (“We need to end the free ride that industrial polluters have been given in the name of a free-market economy, they don’t deserve our tax dollars, they deserve our scrutiny. For the economy itself will die if our eco-systems collapse.”)
Totuși, prelegerea nu s-a încheiat în culori sumbre pentru ca actorul cu inclinatii eco a lasat loc de optimism si a anuntat ca salvarea va veni de la energiile regenerabile, care “pana in 2050 ar putea furniza 100% din necesarul de energie din lume, folosind tehnologii existente, și ar crea milioane de locuri de muncă”. Dar pana atunci trebuie făcut ceva cu omenirea și asta cat mai repede.
DiCaprio devine relevant nu în sine, ci doar în măsura in care reprezintă un curent, deoarece discursul său reprezintă o condensare a unor teme și idei aruncate pe piață, în trecut și în prezent, de Clubul de la Roma, dar într-o forma mai tranșantă. Iată, de pildă, ce apărea sub egida organizației elitiste în anul 1991: “În căutarea unui inamic comun împotriva căruia sa ne unim, am venit cu ideea ca poluarea, amenințarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea și altele asemănătoare se încadrează în acest tipar(…) Toate aceste pericole survin ca urmare a intervenției umane(…) Adevăratul dușman îl reprezinta, deci, umanitatea” (“Prima Revolutie Globala”). Nu sunt mari diferențe fata de partitura actorului din “Titanic”…
Celelalte teme din discurs, agitate ca sperietori, au fost demontate de nenumărate ori de o parte a comunității științifice, care a refuzat sa marșeze la o agenda politică. De exemplu, ideea ca asistam la o încălzire globală reprezintă în bună măsură o inepție, deoarece, atunci când lozinca este avansată, aproape niciodată nu se precizează intervalul de timp luat ca referință pentru încălzirea globală. Spre ilustrare, în ultimii 17 ani și 11 luni, adică pana luna trecuta, nu a existat niciun fel de creștere a temperaturii, iar pe durate mai mari de timp, 2000 de ani, sa spunem, lucrurile arata mult mai prost pentru alarmiști, deoarece tendința este de răcire. La fel de nefondata este și teoria unor modificări radicale de vreme, cum ar fi furtunile, inundațiile sau deșertificarea. Trendul privind modificările extreme de vreme (uragan, taifun, cicloni tropicali) este descendent, în ceea ce privește inundațiile, măsurătorile nu indică nicio creștere în intensitate, frecventa și durata, iar terenul aflat sub seceta severa a scăzut în ultimii 30 de ani. În fine, gheata din Oceanul Arctic, la fel ca și cea din Atarctica, sunt bine merci, ba chiar la cote record. Pentru cei îngrijorați de soarta animalelor, trebuie spus ca ursii polari se împacă de minune cu vremea de afara, astfel ca numărul lor a crescut de aproape cinci ori în ultima jumătate de secol.
Însă mișcarea ecologistă nu se bazează nici pe fapte, nici pe date, nici pe rațiune, ci pe strategii de PR și manipulare. În principiu, ecologismul activist se vrea a fi o mișcare crescuta de la firul ierbii, dar în realitate este un program realizat de aceleași figuri omniprezente în competiția globalistă.
De pildă, “marșul pentru mediu”, desfășurat weekendul trecut în New York și care a strâns sute de mii de persoane, în frunte cu actorii Leonardo DiCaprio și Mark Rufallo, a fost organizat de doua agenții, “350. org” și “Avaaz”, finanțate, printre alții, defamilia Rockefeller, care recent a anunțat ca investește în energiile regenerabile. Dincolo de acest amănunt semnificativ, ar trebui amintit ca protestul a implicat eforturi financiare spectaculoase pentru o acțiune “independenta”. Peste 200.000 de dolari au fost cheltuiți doar pe reclame prin care lumea era chemata la revoluție, iar unii “voluntari” au fost plătiți cu 50 de dolari. De aici nu rezultă nicidecum lipsa de sinceritate a participanților, ci doar lipsa lor de discernământ.
Astfel, mișcarea ecologistă este controlata în detaliu de aceste organizații transnationale, cu sau fără știrea combatanților, iar tehnicile folosite nu au nicio legătură cu dezbaterea rațională. Arun Gupta a rezumat acest proces: “Branding. That’s how the climate crisis is going to be solved. We are in an era or postmodern social movements. (…)The P.R. and marketing determines the tactics, the messaging, the organizing, and the strategy”. Dar pentru asta este nevoie de foarte multi bani, iar establishmentul este bucuros sa contribuie, deși trebuie sa păstreze aparentele unei lupte a idealiștilor pauperizați contra marilor capitaliști. În realitate, “marii capitaliști”plătesc acum, vorba vine, distracția, iar nota finală, umflată bineînțeles, am început deja sa o plătim cu toții (dacă nu credeți, uitați-vă pe factura de la energie, unde găsiți taxele pentru industria regenerabilelor sau încercați sa găsiți un bec cu filament în magazine).
În acest context, perspectivele sunt întunecate. Libertatea personală va sucomba, probabil, sub presiunea trupelor de asalt ecologiste pentru care omul reprezinta principalul virus al planetei. Însă, până la acel moment, oponenții trebuie reduși la tăcere prin aruncarea lor în închisoare.
Autor: Ninel Ganea
Sursa: Anacronic.ro
Domnule Ganea as vrea sa stiu cati ani aveti ca sa-mi dau seama de unde vine ecoscepticismul dumneavoastra. Eu tin minte ca in copilarie vara era vara toamna era tomna primavara era primavara si iarna era iarna. Acum totul e pe dos. Nu credeti ca asta se datoreaza tocmai iresponsabilitatii umane? Aveti cumva o alta teorie?