1986. Economia românească a murit. Tănărul Mugur Isărescu încearcă să salveze măcar economia mondială de la o criză majoră generată de capitalism. Azi ştim că nu a reuşit.
Pentru eliminarea politicii de spoliere neocolonialistă practicată de marile monopoluri
Țările în curs de dezvoltare – jefuite de zeci de miliarde de dolari datorită inechităților din relațiile economice internaționale
În cuvîntarea rostită de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la recenta ședință a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR sînt relevate unele evoluții negative din economia mondială, care afectează îndeosebi țările în curs de dezvoltare, a căror situație s-a înrăutățit considerabil și în anul 1985. Referindu-se la factorii care au acționat și acționează în această direcție nefastă, secretarul general al partidului a pus în evidență cu preg- nanță practica marilor puteri imperialiste, a capitalului financiar, a monopolurilor transnaționale, care duc o politică deliberată de exploatare și asuprire necolonială a țărilor în curs de dezvoltare.
Cînd săracii sînt constrînși să facă „daruri” bogaților.Aprecierile președintelui Romåniei își găsesc o solidă fundamentare în realitățile vieții internaționale, amplu reflectate de numeroase studii și analize efectuate în diferite state, inclusiv în statele occidentale. Astfel, cunoscutul săptămînal de specialitate britanic „The Economist” – într-un recent e- ditorial, sugestiv intitulat „Darul săracului” – analizează una din dintre inechitățile cele mai flagrante din relațiile economice internaționale, și anume enormele profituri obținute de țările capitaliste dezvoltate, de marile monopoluri de pe urma scăderii prețurilor la produsele de bază importate din țările în curs de dezvoltare. Desigur, nu este vorba de o scădere accidentală, ci de practici spoliatoare prin care țările sărace, în cele mai multe cazuri foste colonii sau teritorii dependente, sînt con- strînse să vîndă fostelor metropole, în general statelor bogate, produsele lor de export la prețuri foarte dezavantajoase pentru producător.
În consecință, cele 24 de țări occidentale membre ale OCDE au plătit cu 65 miliarde dolari mai puțin pentru aceeași cantitate de produse im- portate din statele lumii a treia – care, deci, au pierdut suma respectivă, imensă, au fost spoliate de aceste zeci de miliarde. Dacă avem în vedere că produsul intern brut al țărilor din OCDE este de 9.000 de miliarde dolari, aceasta înseamnă că țările sărace au fost obligate să „ofere” gratuit țărilor bogate o „primă” gratuită de 0,7 la sută.
Cresc dificultățile pentru lumea a treia. În timp ce la polul dezvoltat al economiei mondiale cresc bogățiile, la cel subdezvoltat se acumulează tot mai multe grave dificultăți. Diminuarea încasărilor în devize ale țărilor în curs de dezvoltare cu 65 de miliarde de dolari reprezintă mai bine de 10 la sută din totalul veniturilor din exporturi ale statelor respective și aproape 3 la sută din producția lor globală. Altfel spus, dacă politica de jaf neocolonial practicată de monopolurile imperialiste n-ar fi pricinuit pierderi atît de mari țărilor în curs de dezvoltare, în 1985 creșterea lor economică (efectiv de 2,5-2,8 la sută) ar fi fost dublă.
Asemenea consecințe negative sînt resimțite, practic, de toate țările în curs de dezvoltare. Așa cum se relevă în cuvîntarea tovarășului Nicolae Ceaușescu, și țara noastră a fost afectată de inechitățile din relațiile eco- nomice internaționale, care au diminuat, în cincinalul trecut, cu 5–6 miliarde de dolari veniturile din exporturi. Pierderile pe care le-am avut, pe această cale – arată secretarul general al partidului – se resimt puternic în economia națională, în creșterea venitului național și au influențe ge- nerale asupra mijloacelor de dezvoltare și de ridicare a nivelului de trai.
Mecanisme ale frustrării. Cum au reușit țările bogate să-și finanțeze o parte din creșterea economică și să-și atenueze inflația pe seama țărilor sărace? Un rol deosebit de important l-a avut și îl are politica spolitoare a dobînzilor înalte, care sporește an de an și în proporții apreciabile datoria țărilor în curs de dezvoltare. Pentru a face față plăților scadente – în condițiile în care cercurile financiare limitează tot mai mult accesul debitorilor la noi credite, iar cele de afaceri, la piețele de desfacere – țările în curs de dezvoltare sînt nevoite să exporte un volum tot mai mare de mărfuri, acceptînd prețurile din ce în ce mai mici oferite de marii consumatori – respectiv statele dezvoltate.
Această evoluție, extrem de dăunătoare pentru lumea a treia, este accentuată depolitica companiilor transnaționale,care domină piețele produselor de bază exportate de statele sărace. De asemenea, creșterea exagerată a cursului dolarului în perioada 1983-1985 a contribuit, prin mecanisme specifice pieței capitaliste, la scăderea prețurilor de bază la produsele exportate de țările în curs de dezvoltare și creșterea eforturilor lor de a stinge datoria externă.
Pentru înlăturarea inegalităților și injustiției. Sînt date și fapte care relevă realismul aprecierilor din cuvîntarea tovarășului Nicolae Ceaușescu potrivit cărora înrăutățirea considerabilă a situației economice a țărilor în curs de dezvoltare este tocmai rezultatul politicii deliberate de exploatare și asuprire promovate de marile monopoluri.
De aceea, în concepția președintelui țării noastre această stare de lucruri impune să se acționeze cu toată hotărîrea pentru a determina o schimbare radicală a situației din economia mondială, pentru o nouă ordine economică, care să asigure raporturi echitabile între state, pentru înlăturarea politicii de jaf neocolonialist.
În aceste condiţii, lupta împotriva subdezvoltării nu este o luptă pentru a lua din ceea ce au bogații și a da, nemeritat, săracilor – cum pretind unele ziare din lumea capitalistă – ci o luptă împotriva inegalităților și a injustiției.
În vederea realizării acestor deziderate, Romånia, președintele Nicolae Ceaușescu, au propus un ansamblu de măsuri, care, între altele, are în vedere stabilirea unui raport just între prețul materiilor prime și cel al produselor industriale, care să favorizeze dezvoltarea țărilor producătoare de materii prime și, în același timp, să asigure venituri raționale producătorilor industriali, să permită stimularea activității economice în toate statele lumii.Adoptarea unor asemenea măsuri s-ar înscrie, fără îndoială, drept contribuții concrete la lichidarea subdezvoltării, la făurirea unei noi ordini economice mondiale, de care depinde atît progresul, cât şi pacea întregii omeniri.
(Scînteia, 11 feb. 1986)
Mugur Isărescu
Sursa: Cotidianul
Da foarte adevarat si vreau sa semnaliz si altfurt masiv al tarilor dezvoltate pe seama saraciei noasstre Doctori ingineri si chiar muncitori calificati cit a cheltuit statul Roman adica noi cetateni rominiei ca sa-i crestem pina a ajuns ingineri medici s-au muncitori calificati Socotiti; gradinita de stat ;scoala generala de stat;Pregatire profesionala de stat ; Facultati de stat ;Astea toate pe bani romanilor si cind ar trebui sa produca bani pentru romini pleaca in occident iar noi crestem alte si alte generati pentru ei Asta nu e furt s-au tilharie