Mic îndrumar de distrugere a lumii

Pentru o viata sanatoasa, consumati minim doua carti pe luna.

Dragă cetăţeanule minor, acest articol îţi va fi lecţie de viaţă, bază a succesului tău viitor pentru care, anticipat îţi spun deja: cu plăcere. Pentru că te voi scuti de o grămadă de timp pierdut aiurea, depresii sau mai ştiu eu ce nenorociri nu neapărat psihice. Dacă eşti major, s-ar putea doar ca delay-ul să fie cam mare, dar poţi recupera. Aşa că ia aminte!

Lasă shooter-ele, strategiile în timp real sau nu musai, cu mii de armate şi arme super sofisticate şi secrete; bine, dacă eşti mai de pe uliţă, lăsaţi tănculeţele sau elicopterele de jucărie cu rachete nedetaşabile şi vopsite prost, care miros a cauciuc chinezesc ieftin. Războiul, fie şi în joacă, e pentru idioţi. Americanii ăştia în lupta pentru petrol, pardon, democraţie, talibanii cu tăierile lor de gâţi sau deturnarea de avioane în civili, sunt un căcat. Crede-mă, oricine poate face asta, dacă îşi pune în cap. Să te bubui singur într-o piaţă centrală? Ce o fi atât de greu?

Dacă vrei cu adevărat să distrugi lumea, există o cale mult mai deşteaptă (nu te speria de cuvântul ăsta), mai distractivă şi, culmea, super profitabilă. Iar treaba e foarte simplă şi nu implică niciun măcel: trebuie doar să-i convingi pe oameni să nu mai gândească. Şi, dacă te uiţi puţin mai atent în jur, vei observa că nu e prea complicat, jocul a început demult, va continua la nesfârşit şi, bonus, nici nu vei avea prea multe de făcut, pentru că bazele sunt deja excepţional funcţionabile.

Dar începe cu un grup mic, ca experiment, până îţi formezi „mâna”. Convinge-ţi mai întâi prietenii să nu citească. De aici începe totul. Nimic, nici măcar Coelho, autorul coafezlor de cartier, nici măcar cărţi de colorat cu glumiţe în rime pe lângă. Există atâtea distracţii pe lângă. Distracţie, asta trebuie să cauţi!

Stai cu ei la televizor. Mergi cu ei la filme americane de duzină, de recomandat cele de dragoste, musai musai cu happy end. Toceşte-le circumvoluţiunile treptat (până la faza finală, când îi vei convinge că „sunt cicatrici şi trebuiesc operate” – citat din Mircea Badea, despre jurnalişti). Fă asta des, creează „tradiţii”.

Nu uita să le dai toate consumabile. Floricele, seminţe, mâncare proastă, cico-uri, desigur, alcool cât cuprinde, droguri (mai ales legale!), senzaţii tari. Să fie frumos, să ne simtem bine.

Mergi cu ei în cluburi. Dacă se poate, în fiecare noapte. Nu merge în cluburi unde se pune Rock sau Hip-Hop, s-ar putea să-l surprindă pe prost vreo revelaţie precoce. Dacă se întâmplă totuşi, din greşeală, râzi. Adună-ţi cât mai mulţi tovarăşi imediat şi râdeţi continuu.

Râsul, în toată afacerea cu distrugerea lumii, e arma perfectă (de aici şi imaginea de sus, da?). Nu gloanţe, nu servicii secrete, căcaturi. Râsul!

Râs, distracţie şi, nu uite, să se facă praf. Cu cât sunt mai tineri, cu atât mai bine, distruge-le de mici legăturile neuronale, ca să nu ai mult de muncă după.

Vezi că ai deja şi manuale făcute de alţii, foloseşte-le. Religia, de exemplu. Vine full-option, trebuie doar adaptată. Oricum o dai, nu-i lăsa să-şi pună întrebări, mai ales existenţiale. Foloseşte zeii cu pricepere şi infiltrează în ei frica şi nesiguranţa fără ajutor divin. Merge de mii de ani, nu fi tembel, nu reinventa roata.

Din când în când, ok, dă-te oleacă inteligent. Aici poţi să mai aduci cărţi în discuţie, cele cu împuşcături şi cele motivaţionale. D-alea, ştii tu, cum să ce vrei tu în nu ştiu câţi paşi. Cu cât sunt mai puţini paşi, iar realizarea mai importantă (să fii fericit, să trăieşti veşnic, să ţi-o sugi singur etc.), rezultatul va fi mai rapid.

Hainele, foarte importante! Urmăreşte tot ce ţine de fashion, baby, şi fii cu un pas înainte. Provoacă¬-i să se îmbrace cât mai penibil, chiar dacă iniţial arăţi ca un clovn. Râzi! Şi inventează un nume pompos pentru un curent nou. Dă-ţi părul pe faţă, fă-ţi dreduri la părul pubian, codiţe din cel de pe cur, bagă-ţi barba în ureche, nu contează cât de absurd şi, repet, penibil, pare la început. Vei genera o modă.

Învaţă-i să nu spună niciodată ceea ce simt şi să se ascundă între ei. Şi da, râzi.

Râzi de greşeli gramaticale, la stilul de viaţa pe care l-ai impus deja, inevitabil vor apărea. Când vrei să te dai macho, fă-le corecturi, de parcă ei mai au vreo şansă să înţeleagă limba…

Învaţa toate aceste elemente, baza adică, apoi apucă-te de o profesie meseriaşă.

Spune-le că poţi comunica cu dumnezeu (tu, cu D mare, da?) şi că stă în puterea ta să le ierţi păcatele sau să le pui pile la viaţa de apoi; tu stabileşti ce păcate, dacă vrei propria religie, dar aici e puţin mai greu, că deja sunt alţii pe felie cu religiile lor şi-o să cam cârâie; legalizează-te, fii oficial, nu te chinui, ţi-am spus, lucrurile sunt simple!

Sau.

Apucă-te de filme proaste. Două camere şi câţiva puşti netalentaţi, va fi un hit, uite-te doar în box office. Nu uita să bagi ceva futai între.

Sau.

Muzică. Ce rău e c-ai plecat, ce bine c-ai venit înapoi. Ce dor mi-a fost de tine. Asta-i tot. Nu exagera cu alte cuvinte complicate, rezumă-te la rău / tău; bine / tine; etc. Nu uita să îţi pui nişte dansatoare cărora să li se vadă un sfârc sau o bucă, despre asta e iubirea.

Sau.

Fă-te designer. De ce vrei tu. De la haine, cum am zis mai sus, până la… grădini subterane, plm.

Sau.

Intră în politică, dar aici ai grijă că toţi sunt la nivel avansat. Convinge-i că eşti de-al lor, apoi te joci ani de-a rândul de-a puterea, schimbi partide, ideologii, căcaturi, faci banul să meargă, şi ăştia deja mor de foame, de nervi, de orice ar muri oricum nu mai au unde să se trateze.

Dă-le la temelie. La educaţie (identitate), la sănătate. Şi apoi fii cu moţ: umileşte-i! Vei avea marea surpriză că tot dintre ei, vor sări cei mai mulţi să-ţi ia, culmea, tot ţie apărarea.

Pentru că deja nu mai au cu ce să gândească. Fă-ţi cu prietenii tăi cinci partide, care par diferite, şi proştii or să aleagă între ele pe rând, până faceţi altele. Tot aia.

Lasă-i să se chinuie. Să protesteze. Lasă-i să creadă din când în când că pot schimba ceva, adică mai lasă de la tine, nu fii calic, oricum eşti deja în clubul care trebuie (care şi clubul ăsta, e mic pentru clubul ăl mare).

Ca să fie caterinca completă, interzice-le plăcerile. Găseşti tu motive.

Şi, da, râzi. Râzi!

Dă-le, prin toate căile posibile, imagini despre cum e bine şi corect. Să facă plozi, de exemplu. Mulţi, cât mai mulţi, ca să aibă material proaspăt de băgat în sistemul tău deja infect şi putred.

Atenţie! Retează artiştii care încep să aibă notorietate şi au mesaje pacifiste. Vezi: John Lenon. Poc! Sau nu-i executa, convinge-i că-s pedofili, drogaţi ordinari sau mai ştiu eu ce rahaţi în ploaie. Vezi: Michael Jackson etc.

Investeşte şi inventează critici care să le spună oamenilor ce au spus de fapt artiştii. Regula de bază, da? Să nu gândească. Creează experţi şi specialişti.

Dacă deviază de la Marele Plan, bagă o psihologie, o psihiatrie, tratează-i, calmează-i, internează-i. Şi râzi!

Sau.

Ia-ţi o echipă de fotbal, plăteşte nişte băieţi să bată mingea şi, alături ce ceilalţi cu echipe de fotbal cu băieţi care bat mingea, faceţi banii la pariuri tot de la proşti. Hai c-ai prins deja şmecheria, nu mai continui că mi se usucă tastatura.

Eşti un învingător deja! Te poţi apuca, ca o mare vedetă, să scrii o carte biografică sau una d-aia în paşi despre ce şi cum ai făcut chiar tu – adică nimic. Dar râzi!

Fă-i să se certe între ei, când nu e absolut niciun motiv de ceartă. Pe culorile pielii, na! Până acolo se poate merge. Pe cilindrii motorului. Inventează un om cu şase degete şi îl vor urî, vei crea vrajbă.

Dar! Nu uita de unde am început, prietene: convinge-i să nu citească!

Restul e can can.

sursa: hyperliteratura.ro