In aceste zile de arsita, cand Romania a intrat in vacanta mare, cand gandirea noastra s-a refugiat in berea rece si nu mai trece dincolo de gratarul cu mici , cand auzul nu mai percepe decat bazaiala plicticoasa a vesnicelor acuzatii de coruptie , cand nu mai dorim altceva… decat sa ne uitam necazurile, macar in concediu, cand nimic in societatea spectacolului real nu mai prezinta interes – undeva pe Facebook, se intampla totusi ceva . Un “grup de socializare”, numit Green, cladeste cu rabdare o piata Syntagma romaneasca.
Pentru multi “a fi pe Facebook” nu inseamna nimic. O Syntagma din 10000 de membrii digitali nu valoreaza mai mult decat un click. Pentru cei “de pe Green” insa relatia dintre virtual si real se inverseaza: falsa, ireala, este ceea ce numim in mod obisnuit “existenta noastra” . Viata in Romania de astazi a devenit o coabitare cu sclipiciul, iluziile, minciunile pe care le respiram zi de zi. Nu traim in realitate, ci intr-o realitate prin aderare; aderam la iluziile si minciunile care se substituie vietii adevarate. De pilda, acceptam cu indiferenta monstruozitatile din politica romaneasca intrucat ele ne fascineaza, ne fixeaza privirile exclusiv asupra lor, asa incat nu le mai punem sub semnul intrebarii. Il injuram, dupa caz, pe Basescu sau Ponta, dar nu ne opunem fortei de fascinatie pe care politicianismul o exercita asupra noastra.
Stim din manualele de psihologie ca visul este mai real decat realitatea intrucat aderam neconditionat la imaginile sale incoerente. Incoerenta lumii cosmaresti, ca si incoerenta discursului politic romanesc, ne fascineaza. Un cosmar se sfarseste in momentul in care ne trezim si revenim la viata. Daca insa continuam sa traim in iluzie si minciuna, in pseudorealitate, in aceasta realitate prin adeziune – adeziune la minciuni si imagini inselatoare – ramanem niste adormiti, morti in viata, zombie.
GREEN, verde… cuvant trezit la viata precum natura primavara. Cuvant cu puterea rugaciunii. Samanta abia incoltita, neatinsa de buruiana minciuni.
La intrarea in piata, lipit peste o fotografie celebra, peste mainile infratite, cu pumnii inclestati ale Indignatilor , un cuvant neconvertibil: DESTUL!
DESTUL! sfasie valul iluziilor, lumea cea veche, pseudorealitatea iar GREEN construieste o solidaritate noua, intru adevar.
Spre deosebire de alte grupuri de socializare, pe Green simti ca nu esti mintit. Limbajul incepe sa-si recapete probitatea sa originara. Credibilitate, incredere, solidaritate nu mai sunt vorbe goale.
Green nu inseamna verde pe dinafara si rosu pe dinauntru – inseamna sa fii patriot, sa aperi solul, subsolul, apa, si aerul Romaniei, credinta si traditiile noastre. Un “nationalism verde” ce-si apara cu darzenie bogatiile pamantului si sufletului romanesc.
Mai inseamna o “societate a micilor proprietari”, iesirea din sclavia babiloniana la care ne-a condamnat neoliberalismul in numele unei “societatii de piata” care i-a imbogatit pe escroci, a distrus taranul si valorile traditionale, a pus la pamant firava noastra clasa de mijloc. Green: economie civica, democratie participativa.
In piata Syntagma , “ceva” nu mai poate fi separat de “cineva” asa cum cuvintele lui Hristos nu pot fi separate de Persoana sa. Vorbele, daca vrem sa fie rostite in duh de dragoste, sa aiba “greutate” si “putere” , nu pot fi separate de cel care vorbeste. “Cine spune” nu poate fi dezlipit de “ce spune”.
Dar Green nu vrea sa ramana o sintagma eleganta in interiorul unui text care ne repeta mereu “povestea lor”, a Romaniei “globale” stapanita de securisti miliardari, povestea unei economii distruse si a unei culturi transformate in mahala mediatizata. La un moment dat, Green va iesi din profunzimile Internetului. Oamenii reali, gospodari hotarati se vor implica in lupta democratica impotriva oamenilor-fictiune care au ingenunchiat Romania. De succesul Syntagmei romanesti, depinde moartea sau reinvierea sperantelor noastre. Go, Green!
Ovidiu Hurduzeu
sursa: facebook.com/ovidiu.hurduzeu
Adauga comentariu