Wall Street Journal o spune deschis: “Din cauza nivelului de indatorare la care tarile dezvoltate au ajuns, lumea nu va mai putea face fata unui nou dezastru, indiferent daca este vorba de o calamitate naturala, de o criza financiara sau de una militara”.
Fenomenul de care vorbeste Wall Street Journal este fara echivoc, desi termenii folositi nu sunt foarte precisi.
Termenul “lumea” este folosit cu referire la “state”, caci, in caz de criza militara, statele de fapt intervin, iar, in caz de catastrofa naturala, tot de la state se asteapta sa faca ceva, cat mai este posibil si cat le lasa curelele.
Iar, din acest punct de vedere, doar unele state se implica sau sunt implicate in crize militare si, din fericire, tot doar unele state sunt lovite de calamitati naturale.
Este deci mai mult decat probabil ca Wall Street Journal a avut in minte, pe de o parte, Statele Unite, care, prinse deja in doua razboaie, nu ar mai dispune de resurse, la gradul de indatorare atins, sa se implice intr-un nou front, cum ar fi o explozie militara in Orientul Mijlociu, si, pe de alta parte, Japonia, lovita crunt de cutremurul devastator urmat de un tsunami si mai devastator, dupa ce ca este oricum cea mai supraindatorata tara din lume.
In ce priveste criza economica, lucrurile sunt mai complicate.
Criza economica nu este o calamitate care vine incontrolabil de la natura si nici nu i se pot atribui caracteristicile unei crize militare provocate de amenintari teroriste sau de incalcari ale drepturilor omului.
Dupa cum a dovedit pregnant recenta criza financiara, aceasta a venit din chiar interiorul sistemului, fiind provocata de o componenta a sistemului – cea financar-bancara privata – care este masiv speculativa, cu o ruinatoare viziune exclusiva pe termen scurt si pe care sistemul, si nimeni altcineva, a impus-o ca un fel de etalon, dar si ca procuror si judecator al sistemului, cu atat mai parazitar cu cat nu produce nimic, ci doar redistribuie (si, vai, la ce dimensiuni!) profiturile facute de altii.
Aceasta componenta financiar-bancara – integral vinovata de criza – face adevarate ravagii in sistemul insusi prin jefuirea permanenta a muncii altora, prin extinderi supradimensionate peste plapuma proprie, ravagii pe care regula de ea impusa este sa fie curatate de catre altii, mai precis de catre state!
De catre state, adica de catre salariati, de catre pensionari, de catre contribuabili! Inutil de precizat ca aceasta preluare de catre state a salvarii profitorilor din sectorul financiar-bancar -, care nu admit cumva sa piarda ceva, desi se pretind investitori, iar in capitalism investitorul face investitii pe propriul risc si deci ar trebui sa preia si castigurile, dar si pierderile – este extrem de costisitoare.
Plus ca sectorul financiar-bancar a devenit un parazit, un intretinut fara merite si pe bani extrem de multi, al intregii societati, fie ca e vorba de contribuabili, de salariati sau, important de subliniat, de intreprinzatorii privati, de ceilalti “investitori”! Pe care nu-i protejeaza nimeni si care, daca ajung in faliment, ii suporta consecintele.
Aceste preluari absurde si nedrepte de catre “state” a consecintelor ravagiilor facute de sectorul financiar-bancar privat au dus numeroase state la limita capacitatilor lor de finantare a indatorarii.
Peterson Institute for International Economics a calculat, pe baza datelor FMI, ca deja cateva tari occidentale, printre care Japonia, Grecia, Italia, Portugalia, Irlanda, Islanda, si-au atins aceste limite si ca fiinteaza economic in continuare doar gratie sprijinului financiar de la alte state care nu si-au atins inca aceste limite.
FMI insusi apreciaza intr-un raport ca “in multe tari guvernele nu mai au capacitatea de a finanta din nou o salvare a sistemului”. Gura pacatosului adevar graieste! Intr-adevar, nu mai exista capacitate pentru a finanta salvarea sistemului asa cum functioneaza acum.
N-ar fi insa vorba de a salva sistemul, ci de a-l schimba pentru a salva statele! Si “lumea”, pentru a prelua termenul, folosit de Wall Street Journal!
Si aceasta ar presupune anularea treptata, pentru a nu produce prea mari valuri, a statutului privilegiat, nemeritat si necapitalist al capitalului financiar-bancar, care, din servant al sistemului, s-a transformat intr-un stapan parazit al acestuia!
Ilie Serbanescu
sursa: bloombiz.ro
Adauga comentariu