Nici n-a prins bine cheag uimitoarea crestere economica de 0,1% din ultimul trimestru ca partidul de guvernamant s-a si hazardat sa clameze si sa laude cu iesirea din recesiune si reluarea cresterii economice din viitor. Pentru a vedea pretul corect platit pentru aceasta crestere, nu mare, dar totusi crestere, sa ne aducem aminte putin de inceputurile crizei.
Nu ne mai impiedicam in declaratii haotice referitoare la intrarea sau iesirea din criza, mult dupa ce ea bantuia Statele Unite si Europa, ci mergem direct la sursa cea mai probabila a cresterii economice din prezent – imprumutul si acordul cu FMI. Conceput la inceput ca o centura de siguranta, apoi ca o sursa pentru dezvoltarea investitiilor, cele 20 de miliarde de euro imprumutate de la FMI si UE s-au topit cu viteza in pensii si salarii.
Ceea ce guvernantilor le-a fost imposibil sa recunoasca in 2009, in plina campanie electorala, s-a intamplat in 2010. Banii care erau promisi a fi alocati investitiile in infrastructura, in dezvoltarea motorului economiei s-au risipit luna de luna in plata pensiilor si salariilor. Daca mai punem si taierile bugetare din mai 2010, avem dimensiunea reala a ceea ce s-a intamplat in economia romaneasca.
Sa nu uitam de disponibilizari, de reducerea numarului angajatilor din sistemul bugetar pe diverse cai naturale – pensionari fortate sau anticipate, demisii si fuga in sistemul privat sau strainatate, decese si alte mijloace promovate de Guvern drept mijloace naturale de disponibilizare. Daca punem toate aceste elemente unul langa altul – imprumuturile externe topite in plata pensiilor si salariilor, taierile bugetare si disponibilizarile din sistem, orice fel de socoteala am face, vom constata ca este aproape imposibil sa nu rezulte o crestere economica.
Este aproape rusinos ca in conditiile pe care le stim s-a reusit obtinerea unei cresteri economice de doar 0,1%, care poate fi trecuta neobservata, daca nu ne-ar fi costat un pret atat de mare. Banii imprumutati trebuie sa fie returnati si inca destul de curand, iar faptul ca in urma lor nu a ramas nimic, nicio investitie, nicio urma de infrastructura, nicio afacere nou infiintata si niciun domeniu consolidat, este aproape o tragedie, cu ale carei proportii sa speram ca nu vom face cunostinta.
Presimtind pericolul notei de plata pentru cele 20 de miliarde de euro imprumutati, Guvernul s-a grabit sa isi treaca in cont diverse mici “gainarii” drept mari realizari ale insanatosirii si relansarii economice. Asa au fost inaugurate cu fast bucatele de drum de cate 10 kilometri, sosele cu doua benzi pe sens, pe care doar Guvernul Boc le poate privi drept autostrazi, in timp ce peste tot in lumea normala si civilizata ele reprezinta centuri ocolitoare ale oraselor.
Desigur, retorica si politicianismul reprezentantilor Puterii pot invoca in apararea lor toate argumentele imaginabile si inimaginabile. Cifrele si rezultatele care raman in urma lor vorbesc, din nefercire, de la sine. Ele reprezinta mostre ale “performantei” celor care au administrat Romania in ultimii doi ani. Daca ei vor avea puterea si sinceritatea sa isi scada din aceasta crestere de 0,1% taierile bugetare, imprumuturile externe si disponibilizarile din sistem, cu ce vor ramane?
Cat anume din cresterea economica si, mai ales, din relansarea economica anuntata si prezentata a se petrece in curand reprezinta investitii serioase si durabile in economice, cu rezultate vizibile in timp? Daca doua trei cioturi de autostrada de cate 10 kilometri lasate in urma ca realizari ale reformei economice reprezinta premisele relansarii si cresterii economice anuntate pentru 2011, atunci avem toate motivele sa ne facem griji – nu vom avea crestere nici anul acesta.
Iulian Leca
Sursa: ziare.com
Adauga comentariu