Lupta pentru Cotroceni ar trebui privită pragmatic, nicidecum sentimental. Sigur că fiecare avem favoritul nostru, idealul de președinte. Doar că adesea favoritul se întâmplă să piardă, din varii motive.
Dacă plecăm de la principii, atunci cu siguranță globaliștii ar fi bine să stea cât mai departe de Cotroceni. Iată-i, în ordinea numerelor de pe tricou: Ciolacu, Ciucă, Geoană, Lasconi, Birchall, Diaconescu. Încă nu știm dacă ultimii doi vor reuși să strângă 200.000 de semnături, dar să-i luăm în considerare, totuși.
Oricare dintre cei șase ar fi OK atât pentru Deep State-ul mioritic, cât și în raport cu partenerii strategici de peste ocean. Cu mici nuanțe, desigur. Ciucă, Geoană sau Lasconi (dintre cei cu șanse reale) s-ar potrivi cel mai bine tiparului globalist. Dar și cu Ciolacu s-ar putea ajunge rapid la un numitor comun, prin intermediul unui translator de la SRI/SIE.
Așadar, pe partea ”woke” a baricadei lupta se dă în special pentru ciolanul care vine la pachet cu mandatul de președinte. O groază de liberali, spre exemplu, au primit pe filiera Iohannis diverse funcții bine remunerate în aparatul de stat, iar odată cu eșecul lui Ciucă și-ar vedea amenințate pozițiile. Grangurii din serviciile de informații, din Armată și din Justiție trag tare ca să-și păstreze privilegiile. Îi țin pumnii lui Ciucă și se străduie să-i popularizeze cartea. De aici și insistența cu care outsiderii Birchall și Diaconescu (ghidonați, probabil, de grangurii mai sus amintiți) încearcă să smulgă niște voturi din dreptul lui Geoană sau al lui Ciolacu.
Dincolo, la suveraniști, aglomerația este la fel de mare. În ordinea numerelor de pe tricou: Simion, Șoșoacă, Terheș, Constantinescu, Georgescu. La fel, ultimii doi cu șanse mici de a strânge cele 200.000 de semnături necesare candidaturii.
Și acum să ne raportăm puțin și la sondaje, singurele repere avute la îndemână. Din șase candidați globaliști, nu mai puțin de patru sunt cotați cu șanse de a accede în finală (Ciolacu, Ciucă, Geoană și Lasconi). Toți ar avea peste 15 la sută, cu semnul întrebării în dreptul lui Ciucă (INSCOP l-a creditat, recent, cu doar 10 la sută).
Dincolo, la suveraniști, doar Simion s-ar afla în poziția celor patru globaliști cu șanse de a trece în turul doi, având un procent ce oscilează în jurul cifrei de 15 la sută. Candidatura Dianei Șoșoacă, creditată cu 5 la sută în ultimul sondaj CURS, are drept principală miză obținerea unor locuri de parlamentar pentru colegii din SOS. Dacă în cazul acesteia vorbim despre un scop pragmatic, rațional, la vedere, înscrierea lui Cristian Terheș pe ultima sută de metri, cu doar trei luni înainte de alegeri, face parte din cu totul alt registru. Într-un recent interviu acordat G4media, în calitate de președinte al unui partid invizibil – PNCD, lui Terheș aproape că i-au dat lacrimile. El a precizat că a rupt alianța cu AUR din pricină că ”ar fi fost injust să le cerem 30-40 de locuri de parlamentari”.
De menționat că AUR are acum 41 de parlamentari și ar putea obține 60-80 la alegerile din noiembrie. Așa că Terheș i-ar fi solicitat lui Simion nici mai mult, nici mai puțin decât jumătate din locurile eligibile ca să rămână în echipa AUR. O ofertă de nerefuzat, nu-i așa? Cum AUR a spus ”pas”, iată-l acum pe Terheș în calitate de contracandidat al lui Simion. Cu zero șanse de a ajunge la Cotroceni, evident. Sau măcar de a intra în parlament.
Pare că și candidatura lui Călin Georgescu vine pe același calapod al scindării voturilor, după ce la un moment dat fusese prezentat drept candidatul AUR la funcția de premier. Rămâne de văzut dacă doctorul Răzvan Constantinescu (PPR) va parafa ”in extremis” o alianță cu SOS sau cu AUR, ori va continua să strângă cele 200 de mii de semnături.
Altfel, speranțele unor schimbări profunde rămân la alegerile din SUA și, mai ales, la evoluția războiului din Ucraina. Pentru că românii vor și ei schimbare, dar nu chiar în punctele esențiale. Doar așa, pe ici, pe colo, cât să-i rotim pe potlogarii globaliști.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu