Invitat la o conferință a femeilor, Obama a avut parte de o surpriză cu totul inedită. Exact în momentul în care vorbea, de pe fața pupitrului s-a desprins emblema cu însemnele președinției americane. Rostogolită pe dușumea, a făcut un zgomot care nu a scăpat neobservat. Presupunând ce s-a întâmplat, s-a aplecat peste pupitru să vadă emblema și a întrebat „era cumva?”… Obama a știut să treacă momentul. Lăsat fără însemnele care-i justificau prezența și identitatea, el a liniștit audiența cu binecunoscutul „it’s all right” și apoi a replicat sălii „Cu toții știți cine sunt“.
Doar o persoană care este sigură pe poziția sa ar putea oferi o asemenea replică. Doar cineva care a câştigat încrederea publicului ar putea formula un asemenea răspuns! Convins de faptul că autoritatea sa derivă nu doar din însemnele sale, ci din poziția sa de OM. Un respect pe care l-a câștigat și pe care nu l-a impus.
Ce rămâne dintr-o persoană atunci când își pierde însemnele? Ce rămâne dintr-un președinte atunci când se rezumă doar la a face apel la”marca” care îi furnizează autoritatea? Acesta este realitatea tristă a României, având lideri care nu conduc prin prestanța lor de oameni, ci apelând doar la autoritatea funcției deținute. Eșuând nu doar să își apropie oamenii, ci tratându-i cu dispreț ca și cum ar fi o masă de manevră…Uitând că însemnele funcției le-au fost date să le confere autoritate în folos public și nu ca utilitate personală. Un lider este puternic nu prin forța emblemei ci prin capacitatea sa de a conferi putere. El nu conduce, ci coordonează! Nu învinge, ci inspiră!
Adevărata calitate de conducător constă în faptul că este urmat de bunăvoie…Oamenii nu urmează pe cineva pentru poziția de autoritate pe care o etalează, ci doar atunci când sunt convinși că lui îi pasă. Actul conducerii începe în suflet și nu în minte. Construindu-se pe relații și nu pe reglementări. Când ai încetat să fii OM, ai încetat să mai exişti…Iar în urmă rămâne doar emblema!
Asistăm, din nefericire, la o perpetuare a liderilor care se ascund în spatele ”însemnelor” ignorând faptul că deja știm cu toții cine sunt…Am dori și noi să auzim un „it’s all right”, dar care să aibă acoperire în realitate. Care să ne motiveze și să ne direcţioneze spre viitor. Să avem sentimentul că ne cresc din nou aripile care ne-au fost retezate… Deocamdată, aşteptăm şi privim spre emblema care refuză să cadă pentru a arăta ce se ascunde în spatele ei: NIMIC! Spre deziluzia și frustrarea ”spectatorilor ”. Nevoiți de secole – dar și obișnuiți – să admire doar embleme, nu și OAMENI…
prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro
Adauga comentariu