Dacă ar putea, Ursula von der Leyen ar deschide negocieri de aderare și cu africanii din Senagal, Tanzania sau Kenya, unde președintele Iohannis se va afla zilele viitoare pentru o nouă și binemeritată vacanță.
Globalizarea a primit un nou impuls odată cu cele două războaie. Într-o aparentă competiție pe viață și pe moarte, G7 și BRICS adună piesă după piesă pentru a-și mări greutatea pe scena geopolitică. Negocieri care în mod obișnuit durau zeci de ani au fost accelerate atât în tabăra occidentului colectiv, cât și în gașca indisciplinaților, dirijată de cuplul ruso-chinez.
Absolut aberant, Von der Leyen le-a propus membrilor UE să accepte deschiderea negocierilor de aderare cu un stat aflat în plin război. Conturul Ucrainei de dinainte de 2014, cu Crimeea și partea de sud incluse, a fost frumos desenat de funcționarii de la Bruxelles, într-un exercițiu de imaginație care ne arată o Uniune dodoloață, multiculturală, multietnică, tolerantă față de orice tip de minorități. În perspectiva anului 2030, încă zece țări și alte zeci de milioane de cetățeni vor fi mult mai aproape de Occidentul colectiv: Ucraina, Moldova, Georgia, Albania, Bosnia-Herzegovina, Serbia, Turcia, Macedonia de Nord, Kosovo și Muntenegru.
Știm deja cum funcționează: în schimbul cedării suveranității, a rețelelor de distribuție și a resurselor naturale, respectivele state vor primi un aflux de capital. Implicit, va avea loc o creștere semnificativă a nivelului de trai, în paralel cu creșterea nivelului de îndatorare prin creditarea ”dezvoltării” cu dobânzi uriașe, tip Isărescu. Miliardele de euro necesare integrării vor proveni, așadar, din bugetul comun al UE și din împrumuturile intermediate de Banca Centrală Europeană. Practic, cele zece noi state vor primi o parte din sumele pe care multinaționalele franco-germano-olandeze le vor câștiga din investițiile directe, de tip monopol, în comerțul cu amănuntul, telecomunicații, rețele de distribuție a energiei ș.a.m.d.
Noua Uniune Europeană cu 37 de state și peste jumătate de miliard de locuitori va funcționa și mai greoi decât până acum, cu o birocrație ”dementă”. Așa că cel mai probabil tratatele europene vor fi modificate între timp, pentru ca amărâții provinciali din România, Bulgaria sau Moldova să poată vota doar când se discută despre noile prețuri la bufetul parlamentului de la Strasbourg. În rest, să fie fericiți cu ce li se dă. Și să semneze cu ochii închiși contractele cu Casa Albă de la următoarea pandemie, următoarea criză energetică și următorul război.
Cu siguranță britanicii știau ce-o să urmeze. S-au retras la timp din Uniune, ca să nu participe la această mascaradă pusă în scenă de potlogarii de la Bruxelles. Cum ar fi putut britanicii (altfel, niște băieți deștepți) să rămână impasibili la bătaia de joc din ultimii trei ani față de banul public? Iar greul abia începe, după ce Washington-ul a dat de înțeles că va decupla conducta de dolari către Kiev, sarcina urmând să rămână exclusiv pe umerii Europei. Siluiți cu sânge rece în pandemie și, mai nou, pe timp de război, europenii ar trebui, probabil, să-i ridice o statuie lui Joe Biden – în semn de nemărginită recunoștință.
”Voi luptați nu numai pentru libertatea, democrația și viitorul vostru, ci și pentru al nostru. Voi luptați pentru Europa. Este un lucru de care suntem dureros de conștienți”, a subliniat Ursula von der Leyen, fără să clipească, în parlamentul de la Kiev. Rămâne ca Ucraina să găsească un nou lider în locul actorului Zelensky, capabil să-i convingă pe concetățeni că aderarea la UE în schimbul sutelor de mii de morți și a teritoriilor pierdute reprezintă afacerea secolului.
Până atunci, europenii ar trebui să freamăte de fericire la gândul că vor călători fără vize în Albania, Kosovo și Ucraina, că vor plăti cu palma la Lidl, vor salva planeta și vor contribui la o mai echitabilă împărțire a portofoliilor Guvernului Mondial – când o fi să aibă loc negocierile cu AXA RĂULUI+ (momentan complet nefrecventabilă).
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu