Am putea, simplificând, să reducem istoria modernității la un război continuu între revoluționari și ….raționali.
Astfel sunt perioade în care revoluționarii dau peste cap ordinea lumii, ca apoi, după ce se termină elanul lor distructiv, raționalii să încerce să repare și să pună lucrurile în ordinea lor pragmatică, până….la următorul delir revoluționar.
Trăim asta acum, dar am văzut-o și în interbelic, când revoluționarii erau de două feluri: fasciști și comuniști, iar oamenii raționali erau tare puțini.
Însă după ce revoluționarii au aruncat lumea în aer, la reconstrucție s-a apelat tot la oamenii raționali.
Uitați un exemplu ”amuzant” în România comunistă.
Comunismul a fost adus în România de revoluționari. Pauker, Luca, Tismăneanu, Roman, etc., erau oameni care chiar credeau în delirul comunist.
După câțiva ani, s-a înțeles că oamenii ăștia nu pot construi ceva, așa că au fost toți înlăturați sau măcar marginalizați și au fost chemați tehnocrații la putere.
Astfel, a venit Dej, care era un tip pragmatic, nu ideologic, a venit Maurer, a venit Corneliu Mănescu, a venit Bârlădeanu, a venit Gaston Marin, au venit oameni cu o viziune foarte pragmatică și clar post-ideologică.
Unde au greșit ei a fost faptul că s-au lăsat păcăliți de acel țăran ambițios și viclean de Ceaușescu, care a stricat și ce făcuseră ei bun…. Dar asta e altă discuție.
Și în vremurile astea, de pe urmă, avem revoluționarii progresiști, care bat câmpii pe teme de gender, eco, comunitarisme și alte aiureli.
Avem și pe revoluționarii conservatori, antisemiți, conspiraționiști, cu fantezii teocratice.
Ambele tabere sunt idiotizante și distructive. Și ambele se luptă între ele.
Dar la un moment dat se va reașeza pacea și va trebui să se reconstruiască. Și atunci- indiferent care tabără va câștiga formal bătălia, cei care vor putea să administreze cu adevărat țara și realitatea vor fi doar oamenii pragmatici și raționali.
Autor: Bogdan Alexandru Duca
Adauga comentariu