Seymour Hersh lansează o nouă bombă, anume că armele destinate Ucrainei se scurg pe pieţele negre din ţările vecine, numindu-ne pe noi şi pe polonezi. De asemenea, spune că americanii cunosc bine fenomenul, dar nu se opun. Chestiunea e absolut explozivă deoarece pătrunderea armamentului în zona neagră a pieţei autohtone poate duce fenomenul infracţional către un alt nivel.
Există două ipoteze în ceea ce privește itinerarul armelor. Prima ar fi că acestea ajung la organizaţii gri controlate de serviciile autohtone şi sunt mutate în zone în care SUA au interes. Ar fi ipoteza care ne-ar feri pe noi de belele. Există însă şi o altă ipoteză.
E clar că, având o zonă de conflict în proximitate, e aproape imposibil să blochezi intrarea armelor pe propriul teritoriu. Chiar dacă operaţiunile de preluare a armelor ucrainene ar fi supervizate de serviciile noastre, acestea se fac prin intermediari dubioşi şi e puţin probabil să nu se „piardă” asemenea arme şi pe aici. Mai ales în condiţiile în care exporturile se fac cu binecuvântarea americanilor.
Problema este că prezenţa necontrolată a acestor arme pe teritoriul ţării noastre poate conduce la destabilizări ale situaţiei. Personal consider că forţele noastre de ordine nu sunt capabile să facă faţă unui asemenea efort. Întrebarea care se pune în acest moment este de ce acceptă americanii o asemenea situaţie? La modul teoretic au nevoie de noi întrucât suntem într-o alianţă în care ne-am dovedit ataşamentul până la prostie. De ne-ar face aşa ceva?
Treburile par mult mai adânci. Dacă analizăm tot ceea ce s-a întâmplat de când am intrat în NATO, vom constata că SUA nu a făcut altceva decât să ne deturneze interesul naţional. Armata a fost decimată, industria de apărare este într-un faliment generalizat, distrusă fiind de aceiaşi vectori. Dotarea armatei este probabil la cel mai slab nivel din istorie. Navele militare abia sunt capabile să plutească. Tancurile sunt o grămadă de fier vechi. Dotarea cu avioane este chiar mai dezastruoasă, MIG-urle care arau ogoarele patriei fiind mai competente decât „escadrila” de F-16 preluată de la gunoi. Să ai avioane militare care nu pot decola deoarece e frig afară e de râsul curcilor.
„Dar urmează să ne vină arme!” – vor urla prosteşte unii. Când ne vor veni acele arme? Patriot e plătit de ani bni, dar merge în regim de urgenţă în Ucraina. HIMARS-urile la fel. Banii au fost daţi, dar armele nu au fost livrate. Nu e ciudat? Mai nou, cumpărăm avioane F-35. Plătim banii acum, dar de livrat ni se vor livra prin 2035. Din nou e de râsul curcilor! F-35 începe să fie de acum un avion expirat. Ruşii deja au ridicat ştacheta prezentându-şi avionul de generaţia 6. Ce va mai reprezenta F-35 peste 11 ani? Doar o bucată de fier vechi, exact ca F-16 acum. Asta în cazul în care va ajunge vreodată la noi.
Nu trebuie mare expertiză pentru a constata că România e condusă voit spre prăbuşire. O corupţie generalizată trage cu o disperare absolut tot ce se poate de aici. De ce s-ar întâmpla toate acestea? Părerea mea este aceea că americanii adoptă – ca şi în cazul Ucrainei – politica pârjolirii pământului. Ştiu bine că sunt în culpă din punct de vedere al reglementărilor internaţionale, ştiu bine că adevărul NU este de partea lor şi, mai mult, ştiu bine că mai devreme sau mai târziu vor trebui să părăsească aceste teritorii care vor intra sub influenţa Eurasiei.
Şi uite-aşa, absolut tot ceea ce se întâmplă capătă cursivitate. Aşa cum după Al Doilea Război Mondial au alimentat facţiunile din ţările estice, la fel vor să facă acum. Scurgerea de arme dinspre Ucraina nu are ca scop un război mare, ci gherilizarea conflictelor locale, după modelul celor pe care le-am văzut în trecut. Menţinerea unei stări de conflict pentru a face mai greoaie preluarea. Iată aşadar planul „partenerului strategic” – transformarea noastră în carne de tun strict pentru a face mai greoaie tranziţia.
Este ceea ce politicienii care au habar pe ce lume sunt nu spun. De ce n-o fac? Deoarece sunt lăsaţi să fure, iar asta le convine. Priviţi doar către Plăvan care, pe banii noştri, face turism de superlux împreună cu capra din dotare. Ce-a făcut Plăvanul pentru a avea un asemenea sejur? A semnat tot ce i s-a cerut, a făcut tot ce i-a fost impus şi, iată, acum se bucură pe banii noştri de tot ce-şi doreşte sufleţelul. Asta în afara sumelor grase pe care le-a scos din ţară.
Pe scurt acesta e tabloul. Cam sumbru, dar avem partea noastră de vină. Prea plecăm capul în loc să înfruntăm direct fiara. Şi asta ne costă enorm!
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu