Și totuși, ceva nu este în regulă.
Am fost o țară bogată, suntem pe zi ce trece o țară tot mai săracă! Asta poate fi explicat prin faptul că se exploatează fără milă, fără reținere, fără niciun gând pentru viitor, pur și simplu, cineva lucrează ca un hârciog scăpat într-un siloz de grâne.
Am fost o țară frumoasă și pare că ne străduim, pe zi ce trece, să o sfărâmăm în cutremurătoare dealuri de gunoaie!
Asta se explică prin faptul că nu există ordine, nu există respect pentru frumos, pentru echilibru. Și deja suntem pe un teritoriu imposibil de cuprins cu privirea.
Am fost o țară cu un popor inteligent, cu un IQ mult peste medie! Dacă intri într-un muzeu al tehnicii țărănești, bunăoară, rămâi siderat de acuratețea și subtilitatea soluțiilor. Și, brusc, în doar două decenii, țara asta și-a pierdut statutul intelectual, echilibrul între inteligenți și idioți s-a rupt cu desăvârșire, iar valul mâlos al prostiei murdărește tot ceea ce îi stă în cale.
Asta se explică, cred, prin faptul că Inteligența nu a fost suficient de vigilentă și a adăugat Prostiei Endemice (entitate firească, așa cum este cantitatea imensă de reziduuri la exploatarea unui minereu important) propria ei cantitate de prostie, determinând această maree cumplită, rușinoasă, nedemnă de efortul pentru educație al unui popor normal.
Și, ceea ce este de un haz cumplit de trist, toate structurile media pun în evidență Prostia cu aerul încruntat și sever cu care se anunță conferirea Premiului Nobel pentru orice!
Inteligența românească este un fel de Gobekli Tepe, trebuie acoperită cu mult pământ, mult, deoarece Potopul Prostiei este nimicitor, pentru că va fi demonstrația pentru viitorime că unii au citit cărți și că au avut o mulțime de circumvoluțiuni pe creier, chiar aici, în ceea ce va părea că este doar un pustiu, așa cum Sahara ascunde, incredibil, faptul că a fost cândva o mănoasă și nesfârșită câmpie.
Autor: Mihai Malaimare
Adauga comentariu