Singurul lucru pe care l-au reținut majoritatea comentatorilor din interviul dat de amiralul Rob Bauer televiziunii portugheze (link în primul comentariu) a fost că omul a zis la un moment dat că “alianța NATO e pregătită pentru un război cu Rusia”. În realitate, interviul conține multe alte lucruri interesante și, sincer să fiu, deși a zis explicit că alianța “e pregătită”, a lăsat de înțeles destul de clar că de fapt sunt pe rahat rău de tot din multe puncte de vedere și că nu prea (mai) știu pe unde să scoată cămașa. Dar să le luăm pe rând:
– Ni se zice cum ne va fi “vândută” nouă, prostănacilor din Est, necesitatea de a ne lăsa târâți în război și masacrați degeaba: “Vin rușii, bibicule! Vin rușii!”. Prima oară amiralul a făcut referire la un document pe care Rusia l-ar fi trimis în decembrie 2021 și în care Kremlinul cerea alianței să se retragă pe linia din 1997. Când nici o țară din Est nu era membru. Deci nouă ni se va spune că “Uite băh, Rusia vă vrea afară din NATO, trebuie să vă apărați. Adică VOI să vă apărați, că pe voi au boală rușii, și noi, ca aliați, vă ajutăm cu ajutoare – să moară cibilau de n-o facem…”. Al doilea moment e atunci când omul zice explicit că mizează pe faptul că în țările astea din Est lumea va fi înspăimântată de gândul că vom avea iar graniță comună cu Rusia. Asta denotă o neînțelegere crasă a culturii locale. Nu știu la polonezi cum o fi, dar pentru noi, românii, ucraineni, ruși, e tot dracul ăla (pentru mulți români chiar și basarabenii sunt “rusnaci”!). În rest, trăiască național-comunismul dejisto-ceaușist, că vor avea și rusofobii crescuți atunci momentul lor de glorie.
– E interesant că amiralul recunoaște sincer că strategii NATO nu au fost deloc pregătiți pentru tipul de război din Ucraina. Că ei se așteptau mult mai mult ca în secolul XXI să vadă un război dus cu mijloace neconvenționale (altfel zis ei să stea cu fundu’ într-un fotoliu și să asmută din butoanele telecomenzii o armată de troli online împotriva Rusiei, și rusul de rând să-și plângă în pumni că nu mai poate hali chiftele cu e-uri de la McDo și să-l dea jos pe Putin, oprind războiul) și, când colo, s-au trezit că au de-a face cu un război ca la 1914, cu baraje de artilerie și lupte de tranșee. Plus drone. Deci un război adevărat care îmbină “și ceva din trecut, și ceva din viitor”.
– Situația stocurilor de armament și muniții e dezastruoasă, tocmai pentru că au crezut că războaiele viitorului vor fi diferite. Și societățile din țările NATO nu au “blocat bani” în arme și muniții, ‘că “n-avea sens”. Ei, uite că acu’ are sens, dar să vedem cum naiba putem convinge oamenii că o parte a producției industriale civile trebuie orientată către război. La asta trebuie adăugat: în condiții de inflație și recesiune severă… și hai să vedem cum vor face ei concret această reorientare, cu o Americă în faliment și cu o Europă lipsită de surse de energie ieftină. Deci după ce că Occidentul nu prea mai produce nimic, chiar și producția aia mică, atâta câtă e, va trebui împărțită între civilie și război. Așa, și? Marmota ce făcea? Învelea, învelea ciocolata?…
– Rusia a făcut greșeli la început, și se reia tema-gogoașă cu “rușii care credeau că ocupă Kievul în 3 zile”, dar rușii dau semne că au schimbat tactica și că se adaptează din mers. Comentariul meu: în timp ce voi ați rămas ca niște idioți blocați în paradigma primelor zile de război și vă felicitați și acum și vă bateți pe umăr că Putin nu a ocupat Kievul în trei zile.
– Nu va fi nici un fel de confruntare nucleară, e 100% sigur, fiindcă “președintele Putin este totuși un individ rațional”.
– Se observă o reținere certă și la Bielorusia, și la China, deși e clar că ambele țări privesc cu mare atenție conflictul (și atunci de ce ați umilit-o ieri pe fata aia din Bielorusia, măh, când a câștigat finala de la Australian Open, interzicându-i să concureze sub drapelul țării sale?!).
– Dacă Rusia câștigă în Ucraina va fi rău pentru toată lumea (occidentală).
Practic, interviul ăsta recunoaște că alianța NATO a căzut în propria capcană. Au vrut să pună Rusia cu spatele la zid crezând că îi vor face pe ruși “din butoane” și, când colo, s-au trezit ei înșiși puși cu spatele la zid, obligați să învingă într-un război în care protagonistul principal nici măcar nu e membru NATO. Fiindcă, dacă Rusia câștigă în Ucraina, înseamnă că promisiunile și garanțiile NATO nu fac nici cât o ceapă degerată (fiindcă… n-au cu ce, și n-au cu cine, deși e foarte probabil să facă o ultimă încercare disperată împingându-ne în groapa cu lei pe noi, ăștia din Est!), înseamnă că pe cuvintele diplomației occidentale nu poți pune bază nici măcar atunci când sunt scrise (toți cei implicați în acordurile de la Minsk au recunoscut că totul a fost o vrăjeală, ca să dea timp Ucrainei să se înarmeze), înseamnă că așa-zisa bunăstare vestică e doar un balon de săpun în derivă care se sparge atunci când întâlnește primul ac dispus să-l înțepe… pe scurt, înseamnă că împăratul e-n puța goală, chit că i se pare că are cele mai frumoase haine. În loc să fie un război scurt și decisiv pentru “scoaterea din joc a Rusiei”, războiul a devenit unul existențial pentru întreaga hegemonie occidentală. Ceea ce a început Cristofor Columb în toamna lui 1492 se poate sfârși în baia de sânge din Ucraina.
Cine ar fi prevăzut? Dar cine ar fi prevăzut în 1914 că peste câțiva ani marile imperii europene, care chiar își doriseră confruntarea, aveau să dispară? De multe ori gesturile prostești au consecințe catastrofale fix pentru cei care le fac. Alianța NATO se putea opri la granița Ucrainei, păstrând Ucraina ca zonă-tampon între granițele noastre și Rusia. Dar ei au vrut mai mult și acum, cum ar zice americanii înșiși,… “play stupid games, win stupid prizes.”
Autor: Lucian Sarbu
Adauga comentariu