Diana Maria: "Se umplu Facebook ul de "sfinți" și "teologi"!"

Se umplu Facebook ul de “sfinți” și “teologi”!
Fraților, nu știu ce se întâmplă la progresiști, da’ să știți că noi, creștinii ortodocși, suntem salvați!
Dacă punem laolaltă toată șleahta de mucenici de feisbuc, avem de încă o mie de calendare și nu mai avem nevoie nici să-L deranjăm pe Dumnezeu cu vreo rugăciune de a ne scăpa vreodată de la vreo ananghie.
Nooo, ăștia sunt mai tari decât Armata Imperiului și la fel de robotizați. Nu știți care Imperiu?! Ăla din “Razboiul Stelelor”.
Și nu doar că sunt viteji, mai sunt și înarmați! Avem o armată de sfințisori cu bolovani în mâini, gata să sfărâme tot ce le iese în cale!
Cum îi recunoașteți?!
Păi să o luăm metodic.
1. Fotografia de profil și cea de fundal
Cel puțin una dintre ele trebuie să fie o icoană – sau un iconostas la cei mai bazați. Mulți se cred Hristos, nu doar pentru că își pun chipul Lui la profil, ci pentru că sunt gata oricând, 24/24,12/12, 365/365 gata să te judece, să te condamne și să te și execute, să-ți spună din prima că o să înfunzi iadul, că ești eretic, sectar, etc. Îți cunosc ăștia păcatele și cele mai ascunse gânduri și intenții mai ceva ca Dumnezeu!
Cei mai jmekeri (sic!) dintre ei îl au pe Arsenie Boca. Iar cei cu adevărat zbengoși au câte doi călugări la profil! Să știe lumea că ei nu se joacă!
2. După limbaj
Nepăcătoșii ăștia au o limbă a lor. De obicei lexicul este destul de limitat, nu depășește un bagaj mai mare de 500 de cuvinte – asta dacă socotești și semnele de punctuație drept cuvinte. Oricum, cuprinde esențialul: toate atributele negative și injuriile adiacente sunt incluse, deci nu vă faceți griji că rămâneți neblagosloviți corespunzător!
Alte semne ale apartenenței la grupul “sfințisorilor de feisbuc” sunt lipsa cratimelor, a virgulelor, a acordurilor între predicat și subiect, lipsă compensată însă de abundența cuvintelor pocite sau folosite în contexte în care se potrivesc fix ca nuca în perete!
Ca pentru orice tâmpit incapabil să se exprime corect în limba maternă, regulile sintactice și morfologice NU contează. Pentru ei “contea-ză decât idea”.
Un alt semn de recunoaștere este agresivitatea. Indiferent ce ai spune, ei îți vor sări la carotidă. Pentru asta s-au născut! Fără ei ar pieri Ortodoxia!
Unde îi găsiți?!
În general sunt cei mai activi comentatori pe paginile preoților. Pe care îi urmăresc cu mare sârg și îndârjire. Și pe care nu se sfiesc nici să îi corecteze, ca orice babă baticoasă care știe mai bine decât Preotul Liturghia și Tipicul. Când ii e lumea mai dragă preotului apare câte un “muccelmic” de-ăsta, care îl trage viguros de sutană, să își dea binecuvântarea sau anatema (“Așa e, Părinte!” sau “Ai greșit, Parinte, că a-m citit eu intro carte aproba-tă de BOR!”) – funcție de cum li s-au crăcănat ochii “sfințisorilor” de dimineață și de câte gâlme îi țin la lingurică.
Eu am avut de-a face cu doi de-ăștia în ultimele 24 de ore, doi preafericiți și preacuvioși care mi-au comunicat că: sunt “sectară” pentru că am reprodus porunca “Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” – asta e de la una bucată sfânt feisbucist – și “analfabetă” – de la unul care nu știe conjunctivul și care scrie cum vrea el, “că gramatica se schimbă și nu trebuie să ști regulile, că ele nu e importante”.
Cum să interacționezi cu sfinții de feisbuc?!
Cel mai bine e să nu.
Pentru n-aveți cum a deschide ochii celui care nu-și deschide inima, nu-și smerește cugetul și are capul adânc în fund, ținându-și astfel urechile bine astupate.
Nu e de ajuns sa auzim și să vedem, nu e de ajuns să înțelegem dacă nu avem și inima moale, ca s-o pătrundă Hristos…
Dar dacă vreți să îi enervați, binecuvântați-i si rugați-vă pentru ei.
Chiar au nevoie. Multă nevoie.
Și, ca încheiere, vă las să admirați și modul pe care o gospodină ortodoxă l-a găsit cuviincios și absolut perfect pentru a-și orna salata de boeuf. Că poate aveați vreo dorință să infigeți furculița în capul Fiului Omului sau în coasta Lui. Că au mai fost unii…
Atenție însă la aripile Arhanghelilor, să nu vă ramană vreo pană între dinți.
Asta evlavie, musiu! Aferim, monșer, nu alta!