Am citit multe comentarii care reflectă o mare neîncredere în Giorgia Meloni. Că a fost membru al celebrului Institut Aspen, controlat de America. Și că toate declarațiile despre suveranism, despre principiile conservatoare și, a contrario, anti-progresiste ar fi fost făcute doar pentru a atrage electoratul italian, tot mai nemulțumit de politicile bruxelleze și statutul Italiei în cadrul Uniunii.
Hai să vedem! Vă reamintesc că și Putin a urmat Young Global Leaders în 1991. Și? De-aia nu se opune acum dictaturii unipolare, globaliste, a Occidentului condus de Marea Finanță a lumii? Că asta e miza adevărată a războiului cu Ucraina. Bătălia USA-Rusia pentru viitoarea ordine mondială. Să rămână la cheremul Americii sau să se accepte un sistem multipolar, mediat de ONU?
Meloni a declarat răspicat că dorește să apere Italia de „elitele globaliste nihiliste, conduse de finanțele internaționale”. O eventuală schimbare abruptă de discurs și de acțiune îi va fi fatală. A devenit prizoniera propriilor promisiuni.
Patru mari provocări stau, însă, în calea măsurilor pe care intenționează să le aplice Giorgia Meloni:
1. Meloni nu are o majoritate absolută care să-i permită să facă schimbări constituționale. Și fără acele schimbări nu poate face nimic.
2. Guvernele italiene – este de notorietate – sunt susceptibile la dezintegrare. Țara a rulat 63 de guverne în ultimii 70 de ani, ceea ce înseamnă că fiecare guvern nu a durat mai mult de un an, în medie. E singura din Europa. Alianțele de guvernare nu rezistă. E tradiția politică a Italiei. Partidele din coaliție trădează ușor și demolează guvernele.
3. Președintele Sergio Mattarella va fi un alt mare obstacol. Proaspăt ales pentru un mandat de șapte ani, Mattarella se află în pat cu cele mai tehnocrate și de stânga-liberale elemente ale UE. El are puterea de a respinge candidații ministeriali, de a se opune legislației și de a provoca alte forme de reforme propuse de noul guvern. Se întâmplă să fie și comandantul și șeful forțelor armate italiene.
4. Cea mai mare provocare însă pentru Meloni este masiva datorie a Italiei. Are una dintre cele mai mari datorii dintre toate țările UE, de 151% din PIB. Deși Italia este un contributor net la UE, Italia este prinsă într-un program de redresare în valoare de 19 miliarde de euro. Banii aceia depind de guvernul care continuă să introducă reforme dureroase în economia italiană.
În timp ce „Frații Italiei” au spus că doresc să reformeze programul de ajutor, UE cere Romei să îndeplinească 55 de noi ținte pentru a primi următoarea tranșă de fonduri în decembrie.
Dacă mai adăugăm că la conducerea Băncii Centrale Europene se află sorosista-schwabistă-globalistă Christine Lagarde, membru important al grupului Davos, misiunea Giorgiei va fi una foarte grea.
Va reuși doar dacă va convinge poporul italian să vină alături de ea, și să spulbere apoi la eventuale alegeri anticipate stânga progresistă italiană. Atât! Fiindcă Italia nu putea evita „anticipatele”, la actuala configurație de pe scena politică.
Ea trebuie să fie consecventă liniei pe care a adoptat-o, cu care a câștigat voturile, chiar dacă va cădea guvernul, deoarece va câștiga enorm dup-aia. Altfel, dacă va face compromisuri, e zburată din politică. Îi trebuie niște oameni „cu cap” lângă ea.
Dar nu vreți să așteptăm ce face sau o judecăm ante factum, cum facem cu toți? Că suntem buni la de-astea!
Autor: David Angelo
Adauga comentariu